23 de definiții pentru zăvelcă zavelcă zevelcă zivelcă zovelcă zuvelcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăvelcă sf [At: POLIZU / V: (reg) zav~1, zev~, ziv~, zăv~, zov~, zuv~ / S și: suv~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg завелца] (Reg) 1 Zodie1 (1). 2 (Csnp) Țesătură țărănească. 3 Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. 4 (Îf zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevélcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivélcă (MAT. FOLK. 442), zuvélcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavélcă s. f.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

ZĂVÉLCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka

zavélcă sf vz zăvelcă

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂVÉLCĂ s. v. catrință, fotă.

zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.

Intrare: zăvelcă
zăvelcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvelcă
  • zăvelca
plural
  • zăvelci
  • zăvelcile
genitiv-dativ singular
  • zăvelci
  • zăvelcii
plural
  • zăvelci
  • zăvelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavelcă
  • zavelca
plural
  • zavelci
  • zavelcile
genitiv-dativ singular
  • zavelci
  • zavelcii
plural
  • zavelci
  • zavelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zevelcă
  • zevelca
plural
  • zevelci
  • zevelcile
genitiv-dativ singular
  • zevelci
  • zevelcii
plural
  • zevelci
  • zevelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zivelcă
  • zivelca
plural
  • zivelci
  • zivelcile
genitiv-dativ singular
  • zivelci
  • zivelcii
plural
  • zivelci
  • zivelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zovelcă
  • zovelca
plural
  • zovelci
  • zovelcile
genitiv-dativ singular
  • zovelci
  • zovelcii
plural
  • zovelci
  • zovelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuvelcă
  • zuvelca
plural
  • zuvelci
  • zuvelcile
genitiv-dativ singular
  • zuvelci
  • zuvelcii
plural
  • zuvelci
  • zuvelcilor
vocativ singular
plural

zăvelcă zavelcă zevelcă zivelcă zovelcă zuvelcă

  • 1. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: catrință fotă (subst.) diminutive: zăvelcuță 2 exemple
    exemple
    • Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176.
      surse: DLRLC
    • De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64.
      surse: DLRLC

etimologie: