20 de definiții pentru zăngăt zinghet zingăt zânghet zângăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

zăngăt sn [At: ALECSANDRI, O. P. 42 / V: zinghet, zân~, zânghet, (reg) zan~, (îvr) zin~ / Pl: ~e / E: zâng + -ăt] 1-2 Zăngăneală (1-2).

ZẮNGĂT, zắngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zíngăt, zínghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. (Și în forma zîngăt) Zăngănit. Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. – Variante: zîngăt, zingăt (CONTEMPORANUL, VII 487), zinghét (ALECSANDRI, la CADE), zînghét (id. ib.) s. n.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

zángăt sn vz zăngăt

ZÎ́NGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÎ́NGHET s. n. v. zăngăt.

zinghet n. zăngănit: un zinghet metalic AL. [Onomatopee din zing! (v. zăngănì)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zắngăt s. n., pl. zắngăte

zăngăt/zângăt s. n., pl. zăngăte/zângăte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNGĂT s. v. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură.

zăngăt s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ.

Intrare: zăngăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăt
  • zăngătul
  • zăngătu‑
plural
  • zăngăte
  • zăngătele
genitiv-dativ singular
  • zăngăt
  • zăngătului
plural
  • zăngăte
  • zăngătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghet
  • zinghetul
  • zinghetu‑
plural
  • zinghete
  • zinghetele
genitiv-dativ singular
  • zinghet
  • zinghetului
plural
  • zinghete
  • zinghetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingăt
  • zingătul
  • zingătu‑
plural
  • zingăte
  • zingătele
genitiv-dativ singular
  • zingăt
  • zingătului
plural
  • zingăte
  • zingătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânghet
  • zânghetul
  • zânghetu‑
plural
  • zânghete
  • zânghetele
genitiv-dativ singular
  • zânghet
  • zânghetului
plural
  • zânghete
  • zânghetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăt
  • zângătul
  • zângătu‑
plural
  • zângăte
  • zângătele
genitiv-dativ singular
  • zângăt
  • zângătului
plural
  • zângăte
  • zângătelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăngăt zinghet zingăt zânghet zângăt

etimologie:

  • Zâng + sufix -ăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM