17 definiții pentru zăngănit (zgomot) zingănit zângănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.

zăngănit sn [At: NEGRUZZI, S. III, 366 / V: (rar) zărg~, zin~, (înv) zân~ / Pl: ~uri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănit s.n. Sunet vibrator (și supărător), zgomot specific, produs de unele obiecte din metal sau din sticlă, prin mișcare sau prin lovire; zăngăneală, zăngănire, zăngăt, zăngănitură. Un zăngănit de pinteni (CE. PETR.). • pl. – uri. și zingănit, zîngănit s.n. /v. zăngăni.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zăngănire. Farmecul acestor remorci nu-l constituie numai ușile. Mai e zăngănitul de geamuri și uruitul de fierărie veche. BOGZA, A. Î. 246. Colonelul întinse picioarele sub masă, cu un zăngănit de pinteni. C. PETRESCU, Î. I 8. Vreau liniște... vreau pace. Nu vreau zăngănit de arme care poate-ar deștepta, Dincolo de munți, Dușmanul ce pîndește țara ta. DAVILA, V. V. 66. – Variante: zîngănít (SADOVEANU, O. VIII 39, IONESCU-RION, C. 119, ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42), zingănít (CONTEMPORANUL, VIIII 213) s. n.

ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zăngănire; zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.

ZĂNGĂNÍT ~uri n. 1) v. A ZĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de sticlă sau de metal la lovire, cădere sau rostogolire; zdrăngănit; zornăit; zuruit. /v. a zăngăni

zăngănit n. sgomot ce fac armele și alte corpuri sonore întreciocnindu-se.

zăngănít n., pl. urĭ. Sunet de săbiĭ izbite ș. a.

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.

ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi

zăngănít s. n., pl. zăngăníturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNGĂNÍT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, (reg.) zangăt. (~ de arme.) 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNIT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zăngănit (zgomot)
zăngănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănit
  • zăngănitul
  • zăngănitu‑
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturile
genitiv-dativ singular
  • zăngănit
  • zăngănitului
plural
  • zăngănituri
  • zăngăniturilor
vocativ singular
plural
zingănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingănit
  • zingănitul
  • zingănitu‑
plural
  • zingănituri
  • zingăniturile
genitiv-dativ singular
  • zingănit
  • zingănitului
plural
  • zingănituri
  • zingăniturilor
vocativ singular
plural
zângănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănit
  • zângănitul
  • zângănitu‑
plural
  • zângănituri
  • zângăniturile
genitiv-dativ singular
  • zângănit
  • zângănitului
plural
  • zângănituri
  • zângăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăngănit (zgomot) zingănit zângănit

etimologie:

  • vezi zăngăni
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX