18 definiții pentru zăngănire zinghenire zingănire zângănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

zăngănire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 33 / V: (rar) zărg~, zânghin~, (înv) zinghen~, zin~, zân~ / Pl: ~ri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngănire s.f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. Zăngăniri de multâfierărie (HOG.). • pl. -i. și zingănire, zinghenire, zîngănire s.f. /v. zăngăni.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni.

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zângăníre, zingheníre s. f.]

ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZÂNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

ZINGHENÍRE s. f. v. zăngănire.

zingănire sf vz zăngănire

zinghenire sf vz zăngănire

zingănire s.f. v. zăngănire.

zinghenire s.f. v. zăngănire.

ZĂNGANÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zornăit, zăngănit. Pe drum se-nșiră-o oaste; e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbădă fanfară... Ci ochii veseli cată: că-n albe slove-i scris, Pe flamurile roșii, lumina unui vis. PĂUN-PINCIO, P. 93. – Variante: zîngăníre, zingăníre (la TDRG), zingheníre (ALECSANDRI, P. II 16) s. f.

ZÎNGĂNÍRE s. f. v. zăngănire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri

zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNGĂNÍRE s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNIRE s. 1. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

Intrare: zăngănire
zăngănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngănire
  • zăngănirea
plural
  • zăngăniri
  • zăngănirile
genitiv-dativ singular
  • zăngăniri
  • zăngănirii
plural
  • zăngăniri
  • zăngănirilor
vocativ singular
plural
zinghenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghenire
  • zinghenirea
plural
  • zingheniri
  • zinghenirile
genitiv-dativ singular
  • zingheniri
  • zinghenirii
plural
  • zingheniri
  • zinghenirilor
vocativ singular
plural
zingănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingănire
  • zingănirea
plural
  • zingăniri
  • zingănirile
genitiv-dativ singular
  • zingăniri
  • zingănirii
plural
  • zingăniri
  • zingănirilor
vocativ singular
plural
zângănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângănire
  • zângănirea
plural
  • zângăniri
  • zângănirile
genitiv-dativ singular
  • zângăniri
  • zângănirii
plural
  • zângăniri
  • zângănirilor
vocativ singular
plural

zăngănire zinghenire zingănire zângănire

etimologie:

  • vezi zăngăni
    surse: DEX '98 DEX '09