zăhată sf [At: TDRG / V: (reg) zăhat sn, zahatră, zagnată / Pl: ~te / E: ucr загата] 1 (Mol și Buc) îngrăditură de nuiele, de stuf, de ogrinji etc. folosită ca adăpost (de vreme rea) pentru animalele domestice. 2 (Reg) Cămăruță în prelungirea din spate a casei. 3 (Reg; îf zahatră) Ascunzătoare (5). 4 (Reg; csnp; îf zăhat) Apărătoare de vreascuri și spini deasupra unui gard de nuiele. 5 (Reg) Zăgaz . 6 (Reg) Dig (1). 7 (Reg; îf zahatră) Loc unde se depozitează buștenii pentru a fi stivuiți. 8 (Reg; pex) Stivă de bușteni. 9 (Trs) Drum îngust Si: ulicioară. 10 (Reg) Fundătură (1).

zăhată s.f. (reg.) Îngrăditură de nuiele, stuf etc. folosită ca adăpost pentru păsări și animale domestice. • pl. -e. /<ucr. загата.

ZĂHATĂ, zăhate, s. f. (Regional) 1. Perete de nuiele construit pentru a adăposti vitele împotriva vîntului. 2. Ulicioară. Casa... era pe o zăhată strimtă. RETEGANUL, la CADE.

zăhátă și (pop.) za- f., pl. e orĭ zăhățĭ (rut. zaháta, zagáta, părete de nuĭele: ceh. zahata, drum îngust. V. zăgaz și hat 2). Nord. Hîj. Poĭată de porcĭ. Perdea de oĭ. Trans. Drum îngust.

zagnată sf vz zăhată

zahatră sf vz zăhată

zăhat sn vz zăhată

zahátă, V. zăhată.

zăhát și (pop.) za- n., pl. urĭ (ca și hat 2 și zăhată). Mold. Sud. Apărătoare de vreascurĭ și spinĭ deasupra unuĭ gard de nuĭele.

ZĂHATĂ s. v. stradelă, străduță.

zăhată s. v. STRADELĂ. STRĂDUȚĂ.

ZĂHATĂ, zăhate, s. f. (Mold.) Gard, îngrăditură din bețe împletite cu nuiele și paie. (din ucr. zahata, zagata)

zăhată (-te), s. f. – Îngrăditură de pari întrețesuți cu răchită și paie. – Var. zăhat. Rut. zahato, zagata (Candrea; Scriban). În Mold.

ZĂHAT, zăhate, s. n. (Var.) Zăhată.