zăhată sf [At: TDRG / V: (reg) zăhat sn, zahatră, zagnată / Pl: ~te / E: ucr загата] 1 (Mol și Buc) îngrăditură de nuiele, de stuf, de ogrinji etc. folosită ca adăpost (de vreme rea) pentru animalele domestice. 2 (Reg) Cămăruță în prelungirea din spate a casei. 3 (Reg; îf zahatră) Ascunzătoare (5). 4 (Reg; csnp; îf zăhat) Apărătoare de vreascuri și spini deasupra unui gard de nuiele. 5 (Reg) Zăgaz . 6 (Reg) Dig (1). 7 (Reg; îf zahatră) Loc unde se depozitează buștenii pentru a fi stivuiți. 8 (Reg; pex) Stivă de bușteni. 9 (Trs) Drum îngust Si: ulicioară. 10 (Reg) Fundătură (1).