11 definiții pentru zăbovire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăbovire sf [At: (a. 1694) FN 32 / V: (înv) ~băv~ / Pl: ~ri / E: zăbovi] 1-3 Zăbavă (1-3). 4 Rămânere într-un anumit loc mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: întârziere, (înv) pesteală, pestire, (fam) încurcare. 5 Petrecere (plăcută) a timpului.

ZĂBOVÍRE s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi.

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s. f. (Pop.) Faptul de a zăbovi.V. zăbovi.

ZĂBOVÍRE s. f. Faptul de a zăbovi; întîrziere, zăbavă.

ZĂBOVÍRE s. f. Faptul de a zăbovi; întârziere, zăbavă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbovíre (pop.) s. f., g.-d. art. zăbovírii

zăbovíre s. f., g.-d. art. zăbovírii; pl. zăbovíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBOVÍRE s. v. întârziere.

ZĂBOVÍRE s. v. întârziere, zăbavă.

ZĂBOVIRE s. 1. întîrziere, (pop.) pregetare, (reg.) pregetătură. (~ cuiva într-un loc.) 2. oprire, poposire. (~ lui într-un loc, pentru odihnă.)

zăbovire s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBAVĂ.

Intrare: zăbovire
zăbovire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbovire
  • zăbovirea
plural
  • zăboviri
  • zăbovirile
genitiv-dativ singular
  • zăboviri
  • zăbovirii
plural
  • zăboviri
  • zăbovirilor
vocativ singular
plural

zăbovire

etimologie:

  • vezi zăbovi
    surse: DEX '98 DEX '09