8 definiții pentru poposire proposire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPOSÍRE s. f. Faptul de a poposi (1); popas (1), oprire. – V. poposi.

poposire sf [At: DRLU / V: (înv) pro~ / Pl: ~ri / E: poposi] 1 Întrerupere pentru scurt timp a cursului unei plimbări, a unei călătorii, al unui marș pentru a se odihni Si: oprire, popas, (rar) poposeală (1). 2 Rămânere la cineva peste noapte Si: (rar) poposeală (1), (îvp) mânere. 3 Adăpostire undeva peste noapte Si: (rar) poposeală (3), (îvp) mânere. 4 (Reg) Găzduire. 5 (Îvr) Odihnire.

POPOSÍRE, poposiri, s. f. Faptul de a poposi (1); popas (1), oprire. – V. poposi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poposíre s. f., g.-d. art. poposírii

poposíre s. f., g.-d. art. poposírii; pl. poposíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPOSÍRE s. 1. oprire, zăbovire. (~ lui într-un loc pentru odihnă.) 2. v. popas.

POPOSIRE s. 1. oprire, zăbovire. (~ lui într-un loc pentru odihnă.) 2. popas, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ lui acolo s-a dovedit salutară.)

Intrare: poposire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poposire
  • poposirea
plural
  • poposiri
  • poposirile
genitiv-dativ singular
  • poposiri
  • poposirii
plural
  • poposiri
  • poposirilor
vocativ singular
plural
proposire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.