21 de definiții pentru zăbovi zăbăvi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zăbovi [At: PO 61 / V: (reg) ~bădi, ~băvi, zâb~, zeb~ / S și: să~ / Pzi: ~vesc / E: slv забови] 1 vi A lucra (prea) încet (și neîndemânatic) Si: a se mocăi (1), a se mocoși (1), a se moșmondi (1), a se moșmoni (1), a pregeta (1), (reg) a se moșinci, a se moșogăi, a se moșoi3, a se moșorogi, a se moșteni2, a se mușina. 2 vi A trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: a amâna, a tărăgăna (1), a temporiza, a tergiversa, a trena (1), (Trs; înv) a tămânda. 3 vi A nu se grăbi (1). 4 vi (Reg) A sta pe loc, așteptând și dând răgaz cuiva să facă ceva. 5 vi (Îvr; spc) A întârzia. 6 vta (C. i. oameni) A împiedica să săvârșească la timp o acțiune. 7 vi A rămâne mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: a întârzia, (îrg) a pesti1 (1), (reg) a băciui (4), a îngădui, (fam) a se încurca. 8 vr A-și petrece (plăcut) timpul (cu ceva sau cu cineva).

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru, la săvîrșirea unei acțiuni; a lucra prea încet, a nu se grăbi. Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ A sta pe loc așteptînd ceva, dînd cuiva răgaz să facă ceva. Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495. ◊ Refl. (Rar) Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să întîrzie de la o acțiune, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. 2. Intranz. (Urmat de determinări locale sau temporale) A sta mai mult (sau prea mult) într-un loc. Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Refl. (Rar) [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. 3. Refl. (Învechit) A-și întrebuința timpul, a se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. – Variantă: (Mold.) zăbăvi (SBIERA, P. 268, CREANGĂ, P. 263) vb. IV.

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 2. Intranz. A sta mai mult sau prea mult timp într-un loc. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Slav (v. sl. zabaviti).

A ZĂBOVÍ ~ésc 1. intranz. pop. 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet. 2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reține; a întârzia. ~ cu răspunsul. 2. tranz. (persoane) A face să se rețină mai mult decât trebuie. /<sl. zabaviti

A SE ZĂBOVÍ mă ~ésc intranz. înv. A-și petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupație drept distracție. /<sl. zabaviti

zăbovi v. a rămânea undeva, a întârzia: care tot mereu vorbește, el treaba și-o zăbovește PANN. [Vechiu-rom. zăbăvi = slav. ZABAVITI, a împiedeca].

ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

ZĂBĂVÍ vb. IV v. zăbovi.

ZĂBĂVI vb. IV v. zăbovi.

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. zăbovi.

zăbăvésc și (maĭ des) zăbovésc, v. intr. (vsl. za-baviti, a împedeca; bg. zabavĕam, bavĭy, întîrziĭ; sîrb. baviti se, a fi undeva, a rămînea, zabaviti, rus. zabávitĭ, a amuza, a întîrzia. V. iz-băvesc, iz-bîndă). Întîrziĭ: unde aĭ zăbovit atît? Vechĭ. Nu zăbovi vreme, nu trecu multă vreme; nezăbovind vreme, netrecînd multă vreme. V. tr. Întîrziĭ, țin, rețin: nu mă zăbovi atît! Maĭ rar. Întrețin, distrez, amuzez: a zăbovi un prieten bolnav. V. refl. Vechĭ. Întîrziĭ, trec timpu. Petrec, mă distrez, mă amuzez. Mă ocup: se zăbovea după vînat, să te zăboveștĭ cu sfînta scriptură (Let. 1, 44).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă

zăboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăboveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBOVÍ vb. 1. v. întârzia. 2. a întârzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a rămâne, a sta, (înv.) a prebândi. (Cât ai ~ la ei?) 5. v. aștepta.

ZĂBOVÍ vb. v. îndeletnici, ocupa.

zăbovi vb. v. ÎNDELETNICI. OCUPA.

ZĂBOVI vb. 1. a întîrzia, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult într-un loc.) 2. a întîrzia, a sta. (Să nu ~ mult acolo!) 3. a se opri, a poposi, a sta, a ședea, a trage. (A ~ la umbra unui stejar.) 4. a rămîne, a sta, (înv.) a prebîndi. (Cît ai ~ la ei?) 5. a aștepta, a sta. (Mai ~ puțin, că vin!)

A zăbovi ≠ a se grăbi, a (se) pripi

Intrare: zăbovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbovi
  • zăbovire
  • zăbovit
  • zăbovitu‑
  • zăbovind
  • zăbovindu‑
singular plural
  • zăbovește
  • zăboviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbovesc
(să)
  • zăbovesc
  • zăboveam
  • zăbovii
  • zăbovisem
a II-a (tu)
  • zăbovești
(să)
  • zăbovești
  • zăboveai
  • zăboviși
  • zăboviseși
a III-a (el, ea)
  • zăbovește
(să)
  • zăbovească
  • zăbovea
  • zăbovi
  • zăbovise
plural I (noi)
  • zăbovim
(să)
  • zăbovim
  • zăboveam
  • zăbovirăm
  • zăboviserăm
  • zăbovisem
a II-a (voi)
  • zăboviți
(să)
  • zăboviți
  • zăboveați
  • zăbovirăți
  • zăboviserăți
  • zăboviseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbovesc
(să)
  • zăbovească
  • zăboveau
  • zăbovi
  • zăboviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăbăvi
  • zăbăvire
  • zăbăvit
  • zăbăvitu‑
  • zăbăvind
  • zăbăvindu‑
singular plural
  • zăbăvește
  • zăbăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăbăvesc
(să)
  • zăbăvesc
  • zăbăveam
  • zăbăvii
  • zăbăvisem
a II-a (tu)
  • zăbăvești
(să)
  • zăbăvești
  • zăbăveai
  • zăbăviși
  • zăbăviseși
a III-a (el, ea)
  • zăbăvește
(să)
  • zăbăvească
  • zăbăvea
  • zăbăvi
  • zăbăvise
plural I (noi)
  • zăbăvim
(să)
  • zăbăvim
  • zăbăveam
  • zăbăvirăm
  • zăbăviserăm
  • zăbăvisem
a II-a (voi)
  • zăbăviți
(să)
  • zăbăviți
  • zăbăveați
  • zăbăvirăți
  • zăbăviserăți
  • zăbăviseți
a III-a (ei, ele)
  • zăbăvesc
(să)
  • zăbăvească
  • zăbăveau
  • zăbăvi
  • zăbăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbovi zăbăvi

  • 1. popular intranzitiv A lucra prea încet, a nu se grăbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: întârzia 3 exemple
    exemple
    • Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68.
      surse: DLRLC
    • Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A sta pe loc așteptând ceva, dând cuiva răgaz să facă ceva.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BîRSEANU, D. 495.
        surse: DLRLC
      • reflexiv rar Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161.
        surse: DLRLC
  • 2. popular intranzitiv A sta prea mult timp într-un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: întârzia 4 exemple
    exemple
    • Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140.
      surse: DLRLC
    • Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215.
        surse: DLRLC
      • Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93.
        surse: DLRLC
      • Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97.
        surse: DLRLC
  • 3. popular reflexiv învechit A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323.
      surse: DLRLC
    • Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39.
      surse: DLRLC

etimologie: