14 definiții pentru zăblău (flăcău, câine) zablău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zábaló.

zăblău1 s.m. (reg.) 1 Flăcău zdravăn; vlăjgan. Zăblăul lui Darie se zbătea... între viață și moarte (CAM.). 2 Cîine mare (ciobănesc). Cînd au văzut-o boierul că vine, a dat drumul tuturor zăblăilor, ca s-o rupă (POP.). • pl. -ăi. /<magh. zábaló.

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zabáló.

ZĂBLẮU1, zăblắi, s. m. (Regional) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan, hojmalău. ♦ (Trans.) Om mîncăcios, nesătul. 2. (Bucov.) Cîine mare, zăvod2. Cînd au văzut-o boierul că vine, au dat drumul tuturor zăblăilor ca s-o rumpă. SBIERA, P.223. – Variantă: zablău s. m.

ZĂBLẮU2, zăblăi, s. m. (Reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare, zăvod. – Magh. zabáló.

1) zablắŭ m. (cp. cu ung. zabló, mîncăcĭos, d. zabálni, a mînca mult. Cp. și cu zaplan, ca bădărăŭ și bădăran). Mold. Zaplan. Zăvod. – Și ză-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăblắu1 (vlăjgan, câine) (reg.) (ză-blău) s. m., art. zăblắul; pl. zăblắi, art. zăblắii

zăblău (vlăjgan, câine) s. m. (sil. -blău), art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBLĂU s. V. dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.

zăblău s. v. DULĂU. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN. ZĂVOD.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăblắu (-ắi), s. m.1. Voinic, vlăjgan. – 2. Cîine mare, cîine de pază. Origine incertă. A fost pus în legătură cu mag. zabálló „mîncău” (Candrea; Gáldi, Dict., 185). Este var. lui zăplan, s. m. (vlăjgan), care se folosește în Munt.

Intrare: zăblău (flăcău, câine)
  • silabație: ză-blău info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăblău
  • zăblăul
  • zăblău‑
plural
  • zăblăi
  • zăblăii
genitiv-dativ singular
  • zăblău
  • zăblăului
plural
  • zăblăi
  • zăblăilor
vocativ singular
  • zăblăule
plural
  • zăblăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zablău
  • zablăul
  • zablău‑
plural
  • zablăi
  • zablăii
genitiv-dativ singular
  • zablău
  • zablăului
plural
  • zablăi
  • zablăilor
vocativ singular
  • zablăule
plural
  • zablăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăblău (flăcău, câine) zablău

etimologie: