17 definiții pentru zâmbre zimbre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).

zâmbre sfp [At: LB / V: zim~, (îvp) ~ri, zimbri, (reg) ~ble, ~buri, zăbrele / E: ns cf zâmba] 1 (Pop) Boală întâlnită mai ales la cai (în special la cei tineri), care se manifestă prin apariția unor ulcerații dureroase în cerul gurii și prin inflamarea gingiilor Si: (reg) zăbală (3). 2 (Pop; prc) Ulcerațiile sau inflamațiile prin care se manifestă zâmbrea (1) Si: zăldă (3). 3 (Pfm; îe) A face ~ A dori ceva foarte mult Si: a jindui (1), a râvni (1), a pofti. 4 (Reg; îe) A-i tăia (cuiva) de ~ A nu satisface (cuiva) dorințele, poftele. 5 (Reg; îae; pex) A sancționa pe cineva (cu intenția de a-l corecta). 6 (Îvr) Inflamații sau ulcerații ale membranei nazale a cailor. 7 (Îvr) Inflamații sau ulcerații pe ugerul vitelor.

ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamare a gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).

ZẤMBRE s. f. pl. Boală a cailor care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase pe cerul gurii. ◊ Expr. A face zâmbre = (despre oameni) a dori ceva foarte mult, a râvni. [Var.: zímbre s. f. pl.] – Comp. pol. zabrze (< v. sl. zonbŭ „dinte”).

ZÂMBRE f. pl. Boală a cailor, manifestată prin înroșirea și inflamarea cerului gurii și prin apariția unor bubulițe dureroase pe gingii. * A face ~ a dori foarte mult; a jindui; a râvni. /cf. pol. zabrze

zâmbre f. pl. 1. umflătura gingiilor la cai (care îi împiedică a mânca): fig. a face zâmbre, a dori cu ardoare un lucru (adesea fără a-l putea dobândi): nevestele cele tinere fac zâmbre și trag acasă CR. [Slav. ZOBRŬ, dinte].

ZÍMBRE s. f. pl. v. zâmbre.

ZÍMBRE s. f. pl. v. zâmbre.

ZÍMBRE s. f. pl. v. zâmbre.

ZÍMBRE s. f. pl. v. zîmbre.

ZÎ́MBRE s. f. pl. Boală de care suferă caii și care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații pe cerul gurii. ◊ Expr. (Despre oameni) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui după ceva. Făceai zîmbre, seara, cu alți copii; văzindu-i cum rup din mămăliga cît o roată de car. PAS, Z. I 13. Nu li se părea cuviincios să se uite în gura omului cînd mănîncă, nici să creadă că fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă. CAMIL PETRESCU, O. II 194. – Variantă: zímbre (CREANGĂ, P. 116) s. f. pl.

zî́mbre f. pl. (rudă cu vsl. zombrŭ, dinte; pol. zabry, zîmbre. V. zîmbesc). Bubulițe care se fac în gura caluluĭ (și altor vite) și care-l împedecă de a mînca. (Poporu crede că acestea se fac atuncĭ cînd calu vede că alt cal mănîncă ceva bun [orz, ovăs] și ar pofti să mănînce și el, dar n’are). Fig. A face zîmbre, a dori grozav să aĭ ce are altu: baba făcea zîmbre (CL. 1910, 544).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zấmbre, s.f., pl. – (reg.) „Rana care o fac caii cei tineri la gingii”. În expr. a face zâmbre = a se uita cu jind la cineva; a râvni (Bilțiu, 2001): „Lasă zâmbre de belit, / Că tu ai drum de pornit” (Bilțiu, 2001: 303; Suciu). – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbǔ „dinte”) (DLRM, DEX); din sl. zonbǔ (Șăineanu, Scriban); cf. zâmba, jimba (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face zâmbre expr. a face scandal.

Intrare: zâmbre
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • zâmbre
  • zâmbrele
genitiv-dativ singular
plural
  • zâmbre
  • zâmbrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • zimbre
  • zimbrele
genitiv-dativ singular
plural
  • zimbre
  • zimbrelor
vocativ singular
plural

zâmbre zimbre

  • 1. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. expresie popular familiar A face zâmbre = a dori ceva foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jindui râvni 2 exemple
      exemple
      • Făceai zîmbre, seara, cu alți copii; văzindu-i cum rup din mămăliga cît o roată de car. PAS, Z. I 13.
        surse: DLRLC
      • Nu li se părea cuviincios să se uite în gura omului cînd mănîncă, nici să creadă că fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă. CAMIL PETRESCU, O. II 194.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. limba poloneză zabrze (din limba slavă zonbŭ „dinte”).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX