15 definiții pentru vânătaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTAIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie.

VÂNĂTAIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie.

vânătaie sf [At: PRAV. 231 / V: ~tăi sm / Pl: ~tăi, (înv) ~ / E: vânăt + -aie] 1 Pată vânătă care apare pe piele, de obicei în urma unei lovituri Si: (med) echimoză, vinețeală (3), (înv) vânătură2, (îrg) vânătare, (reg) vâlcă (2), vâlcezeală (1), vânățauă Vz vinețel (10). 2 (Îvr; fig) Suferință morală. 3 (Trs) Bolta albastră a cerului. 4 (Trs; pex) Atmosferă (1). 5 (Trs; pex) Spațiul atmosferic.

VÂNĂTAIE ~ăi f. Pată vânătă ce apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. [G.-D. vânătăii] /vânăt + suf. ~aie

vânătaie f. semn vânăt pe piele (cauzat de lovituri).

vînătaie s.f. Pată vînătă care apare pe corp ca urmare a lezării țesuturilor și a hemoragiilor subcutanate (provocate de lovituri); echimoză, vinețeală, (înv., reg.) vînătare, (înv.) vînătură. Avea doar cîteva vînătîi pe obraz și o pleoapă mai umflată (VOIC.). • sil. -ta-ie. pl. -ăi. /vînăt + -aie.

VÎNĂTAIE, vînătăi, s. f. Pată vînătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. Pe tîmpla stîngă avea două vînătăi alungite ca de vergea. V. ROM. decembrie 1951, 209. Puse pe George să-și ridice cămașa, să arate domnilor vînătaia din spinare. REBREANU, I. 69. Mama Zoița avea, drept între ochi, o vînătaie, și pe obraz fire de păr smulse din cap. BUJOR, S. 93.

vînătáĭe f., pl. ăĭ (lat. *venetalia, vînătăĭ. Cp. cu bătaĭe). Semn vînăt rămas pe pele după o lovitură (echimoză). – Vechĭ vînătare, pl. ărĭ. Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânătaie s. f., art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi

vânătaie s. f., art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi

vânătaie s. f., art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNĂTAIE s. (MED.) echimoză, vinețeală, (înv.) vânătare. (Are o ~ la ochi.)

VÎNATAIE s. (MED.) echimoză, vinețeală, (înv.) vînătare. (Are o ~ la ochi.)

Intrare: vânătaie
vânătaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătaie
  • vânătaia
plural
  • vânătăi
  • vânătăile
genitiv-dativ singular
  • vânătăi
  • vânătăii
plural
  • vânătăi
  • vânătăilor
vocativ singular
plural
vânătăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânătaie, vânătăisubstantiv feminin

  • 1. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe tîmpla stîngă avea două vînătăi alungite ca de vergea. V. ROM. decembrie 1951, 209. DLRLC
    • format_quote Puse pe George să-și ridice cămașa, să arate domnilor vînătaia din spinare. REBREANU, I. 69. DLRLC
    • format_quote Mama Zoița avea, drept între ochi, o vînătaie, și pe obraz fire de păr smulse din cap. BUJOR, S. 93. DLRLC
etimologie:
  • Vânăt + sufix -aie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.