VÎNĂTAIE, vînătăi, s. f. Pată vînătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. Pe tîmpla stîngă avea două vînătăi alungite ca de vergea. V. ROM. decembrie 1951, 209. Puse pe George să-și ridice cămașa, să arate domnilor vînătaia din spinare. REBREANU, I. 69. Mama Zoița avea, drept între ochi, o vînătaie, și pe obraz fire de păr smulse din cap. BUJOR, S. 93.