VULTAN, vultani, s. m. (Pop.) Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultan s. m.] – Cf. vultur.

vultan sm [At: (a. 1680), ap. TDRG / V: hu~ / Pl: ~i / E: ns cf vultur] 1 Vultur (1). 2 (Fig) Bărbat viteaz, măreț și voinic.

vultan s.m. (ornit.) Vultur (Gyps fulvus). Îl ciugulesc ziua corbii și hultanii (SADOV.). ◊ Compar. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit (CR.). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. Voi îi cunoașteți bine, vitejii mei oșteni, Voi,pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni (ALECS.). • pl. -i. și (reg.) hultan s.m. /cf. vultur.

VULTAN, vultani, s. m. Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultan s. m.] – Cf. vultur.

VULTAN, vultani, s. m. Vultur. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. CREANGĂ, P. 245. Vînătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirînd... pîraie cristaline și vultani cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 59. ♦ Fig. Viteaz, voinic. Vitejii mei oșteni, Voi, pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni. alecsandri, P. III 217. – Variantă: hultăn (SADOVEANU, N. F. 168) s. m.

VULTAN ~i m. 1) pop. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung și coroiat, cu gheare și aripi lungi, puternice, care se hrănește cu animale vii și cu stârvuri; vultur. 2) fig. Om curajos și mândru. /vult [ur] + suf. ~an

vultan m. 1. (poetic) vultur: vultani cu mândre pene AL.; 2. fig. erou: vultanii din Răsboieni AL. [Abstras din vultur].

vultán și hultán m. (din vultur). Est. Vultur. Fig. Om rapace. – În Olt. vîltan.

HULTAN s. m. v. vultan.

hultan sm vz vultan

ultan sm vz vultan

vâltan sm vz vultan

vâtlan sm vz vultan

HULTAN s. m. V. vultan.

hultán, V. vultan.

vîltán, V. vultan.

vultan (pop.) s. m., pl. vultani

vultan (pop.) s. m., pl. vultani

vultan s. m., pl. vultani

vultan

VULTAN s. v. acvilă, iepurar, pajură, vultur.

vultan s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. VULTUR.

HULTÁN s. m. v. iepurar.

hultan, hultani s. m. hoț cu experiență.