VULTAN, vultani, s. m. Vultur. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. CREANGĂ, P. 245. Vînătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirînd... pîraie cristaline și vultani cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 59. ♦ Fig. Viteaz, voinic. Vitejii mei oșteni, Voi, pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni. alecsandri, P. III 217. – Variantă: hultăn (SADOVEANU, N. F. 168) s. m.