VOTUM s. n. 1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. Dorință, voie. – Din lat. votum.

votum sni [At: DN³ / E: lat votum] (Liv) 1 Promisiune făcută zeilor. 2 Rugăciune. 3 Ofrandă. 4 Ceremonie (religioasă). 5 Dorință (2).

votum s.n. v. vot.

VOTUM s. n. (Livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ◊ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremenie (religioasă). 2. Dorință, voie. – Din lat. votum.

VOTUM s. n. (Latinism rar) Vot. Păgînii umblau roată, roată pe lîngă casele creștinilor, cerîndu-le votumul [pentru alegerea împăratului lor]. MARIAN, INS. 498.

VOTUM s.n. (Liv.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. Dorință, voie. [< lat. votum].

VOTUM s. n. 1. promisiune făcută zeilor. ◊ rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. dorință, voie. (< lat. votum)

votum (ofrandă; dorință) (lat.) s. n.

votum (ofrandă, dorință) s. n.

votum (ofrandă, dorință) s. n.

votum s. n. (Livr.) Promisiune făcută zeilor. ♦ (La ortodocși; în forma vot) Promisiune făcută lui Dumnezeu prin care creștinul se obligă de bunăvoie la anumite sacrificii sau la fapte bune ca semn al căinței, al mulțumirii sau al dăruirii sale lui Dumnezeu. ◊ Vot monahal = cele trei promisiuni pe care monahul le face lui Dumnezeu la întrarea în m-re: sărăcia, castitatea și ascultarea. – - Cuv. lat.