opțiuni
  • info

12 definiții pentru vorbar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBAR, -Ă, vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Înv.) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.

vorbar, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: vorbi + -ar] (Reg) Vorbăreț (1).

vorbar, -ă adj., s.n. 1 adj. (reg.) Vorbăreț. 2 s.n. (înv.) Dicționar. • pl. -i, -e. /vorbă + -ar.

VORBAR, -Ă, vorbari, -e, adj. 1. (Reg.) Vorbăreț. 2. (Învechit) Dicționar. – Vorbă + suf. -ar.

VORBAR, -Ă, vorbari, -e, adj. (Regional) Vorbăreț. Ne-a ales pe noi... Cu caii fugari, Din gură vorbari. ȘEZ. III 41.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vorbar (reg.) adj. m., pl. vorbari; f. vorbară, pl. vorbare

vorbar (reg.) adj. m., pl. vorbari; f. vorbară, pl. vorbare

vorbar adj. m., pl. vorbari; f. sg. vorbară, pl. vorbare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VORBAR s. v. dicționar, lexicon, vocabular.

VORBAR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

vorbar s. v. DICȚIONAR. LEXICON. VOCABULAR.

vorbar s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: vorbar
vorbar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbar
  • vorbarul
  • vorbaru‑
  • vorbară
  • vorbara
plural
  • vorbari
  • vorbarii
  • vorbare
  • vorbarele
genitiv-dativ singular
  • vorbar
  • vorbarului
  • vorbare
  • vorbarei
plural
  • vorbari
  • vorbarilor
  • vorbare
  • vorbarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorbar, vorbarăadjectiv

etimologie:
  • Vorbă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.