13 definiții pentru voloc volog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok.

VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok.

voloc sn [At: (a. 1665) IORGA, S. D. V, 39 / V: (reg) vălog, ~og / Pl: ~oace, (reg) ~uri / E: rs, ucr волок] 1 Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, care îi permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. 2 (Prc) Împletitură din fire textile, cu ochiuri mari, din care se fac diferite obiecte Si: fileu (1), plasă, rețea. 3 (Înv; fig) Șir compact de oameni care încercuiesc pe cineva ca îl prindă. 4 (Reg) Sac în care se dă nutreț cailor.

VOLÓC, voloace, s. n. Plasă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu cîte un băț gros, cu ajutorul cărora se întinde în apă. V. mreajă. Să nu cumva să vă mai vîrîți cu voloacele în iazul de la Miroslava. SADOVEANU, N. P. 358. Abia de mai ținea în ițele ei învechita haină a lăutarului, sămănînd mai mult a voloc decît a antereu. GANE, N. II 151. ♦ Mulțime compactă de pești sau, figurat, de oameni. Au înțesat tăriile codrului de dincolo de Șiret cu voloc de oameni. SADOVEANU, N. P. 66. Țăranii lui Tomșa făcuseră voloc și cercetau prin zăvoaiele Prutului pe fugari. id. o. VII 15. – Variantă: vológ (ISPIRESCU, L. 179) s. n.

VOLÓC ~oáce n. Unealtă de pescuit, folosită în ape puțin adânci, constând dintr-o plasă întinsă pe un suport de lemn, care este trasă prin apă. /<rus. volok

voloc n. Mold. plasă (mai mică ca năvodul). [Rus. VOLOKŬ (din VOLOČITI, a târî)].

volóc și -óg n., pl. oace (rus. vólok, d. voločitĭ, a tîrî; volokúša, năvod; bg. vlak, plasă. V. năvoloacă). Est. Plasă (de prins pește) purtată de doĭ oamenĭ. V. orie.

VOLÓG s. n. v. voloc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volóc s. n., pl. voloáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

volóc (-oáce), s. n. – Plasă de pescuit în apele mari. – Var. volog. Rus. volok (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 462; Tiktin), cf. sb., cr., slov. vlok.

Intrare: voloc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voloc
  • volocul
  • volocu‑
plural
  • voloace
  • voloacele
genitiv-dativ singular
  • voloc
  • volocului
plural
  • voloace
  • voloacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volog
  • vologul
  • vologu‑
plural
  • voloage
  • voloagele
genitiv-dativ singular
  • volog
  • vologului
plural
  • voloage
  • voloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voloc volog

  • 1. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: volocel 2 exemple
    exemple
    • Să nu cumva să vă mai vîrîți cu voloacele în iazul de la Miroslava. SADOVEANU, N. P. 358.
      surse: DLRLC
    • Abia de mai ținea în ițele ei învechita haină a lăutarului, sămănînd mai mult a voloc decît a antereu. GANE, N. II 151.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mulțime compactă de pești sau, figurat, de oameni.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Au înțesat tăriile codrului de dincolo de Siret cu voloc de oameni. SADOVEANU, N. P. 66.
        surse: DLRLC
      • Țăranii lui Tomșa făcuseră voloc și cercetau prin zăvoaiele Prutului pe fugari. SADOVEANU, O. VII 15.
        surse: DLRLC

etimologie: