15 definiții pentru viscere viscer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍSCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și la animale; măruntaie. – Din fr. viscère.

viscere snp [At: DRĂGHICI, D. 31/17 / A și: ~cere / V: (înv) vic~ snp, viscer sn, visceră sf / E: lat viscera (pll viscus, -eris), fr viscère(s)] 1 Organele care se află în cavitățile mari ale corpului, la om și la animale Si: măruntaie, (liv) viscerație (1), (pop) mărunțiș, (reg) mărunțel. 2 (Prc) Organele interne aflate în cavitatea abdominală Si: măruntaie, (liv) viscerație (2), (pop) mărunțiș, (reg) mărunțel. 3 (Fig) Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al sentimentelor, al conștiinței etc. Si: măruntaie, (liv) viscerație (3).

VÍSCERE s. n. pl. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și animale; măruntaie. – Din fr. viscère.

VÍSCERE s. n. pl. Fiecare din organele care se află în interiorul marilor cavități ale corpului (în special în interiorul cavității abdominale) Ia oameni și la animale; măruntaie. Medicamentele digitalice provoacă o vasoconstricție în toate viscerele. DANIELOPOLU, F. N. II 37.

VÍSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr. viscère, lat. viscera].

VÍSCERE s. n. pl. totalitatea organelor care se găsesc în cavitatea toracică și abdominală a corpului; măruntaie. (< fr. viscères)

VISCÉRE n. pl. anat. Totalitate a organelor care se află în cavitățile craniană, toracică și, mai ales, abdominală. /<fr. viscère

*víscere n. pl. (lat. viscus, pl. viscera). Anat. Rar. Măruntaĭe.

viscer n. Anat. organ înzestrat cu proprietăți și funcțiuni proprii, așezat într’una din cele trei mari cavități ale corpului (abdomen, torace, craniu): creierii, inima și plămânii sunt viscere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍSCERE s. pl. (ANAT.) măruntaie (pl.).

Intrare: viscere
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • viscere
  • viscerele
genitiv-dativ singular
plural
  • viscere
  • viscerelor
vocativ singular
plural
viscer2 (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscer
  • viscerul
  • visceru‑
plural
  • viscere
  • viscerele
genitiv-dativ singular
  • viscer
  • viscerului
plural
  • viscere
  • viscerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viscere viscer

  • 1. Totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și la animale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: măruntaie attach_file un exemplu
    exemple
    • Medicamentele digitalice provoacă o vasoconstricție în toate viscerele. DANIELOPOLU, F. N. II 37.
      surse: DLRLC

etimologie: