17 definiții pentru vioară (plantă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIOA2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola.

VIOA2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola.

vioa3 sf [At: TELEMAH I, 71r/13 / P: vi-oa~ / Pl: ~ori, (înv) ~re / G-D: art.: ~orii, (înv) ~rei, ~orei / E: ns cf it viola] 1 Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una dintre fețe patru coarde care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite Si: violină1 (1), (reg) ceteră (2), diblă1 (1), scripcă1, (îvr) violiță, (frî) violon1 (1), (grî; rar) violi. 2 (Pex) (Parte de) melodie interpretată la vioară3 (1). 3-4 (Pm) Violonist (1-2). 5 (Îs) ~ra (sau ~) întâi (ori primă) Primul violonist al unei orchestre care îl poate înlocui pe dirijor Si: concertmaistru (1). 6 Arta de violonist. 7 (Pex) Meseria de violonist. 8 Studiul artei interpretative la vioară3 (1). 9 (Mrn) Mufă (cu doi scripeți) a cărei carcasă are forma unei viori3 (1).

vioa1 [At: BUDAI DELEANU, Ț. 185 / P: vi-oa~ / V: (reg) ~a ~re / Pl: ~re / E: pbl ml *vivula (<vivus)] 1 a (Pop; d. apă) Limpede. 2 sf (Pop; d. apă; îla) Limpede ~ sau limpede ca (ori cum e) ~ra, ca ~ra, (limpede) ca (și) ~, curată ca ~ra Foarte limpede.

vioa2 sf [At: LB / P: vi-oa~ / Pl: ~ori / E: ml viola] (Reg) 1 (Șîc ~- neagră) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, de culoare verde-deschis, acoperite cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, bătând uneori în brun Si: micsandră, micșunea, violă1 (2), (reg) foaltină, levcoaie-galbenă, viorea-galbenă (Cheiranthus cheiri). 3 (Șîs ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii și cu florile plăcut mirositoare, roșii sau albe Si: micsandră, micșunea, violă1 (3), viorea-roșie, viorea-galbenă, viorea-de-ferești, (reg) foaltină, garoafă, șiboi (Matthiola incana). 4 (Îc) ~-de-noapte Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunzele oval-lanceolate, ascuțite și dințate, cu florile purpurii sau violete, plăcut mirositoare, cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândește seara Si: micșunea, mirodenie, nopticoasă, floarea-nopții, violă-de-noapte, violă-de-primăvară, viorea-de-noapte, (reg) șibiog (Hesperis matronalis). 5 (Îac) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu florile galbene-verzui, plăcut mirositoare, care crește la marginea pădurilor Si: mirodenie, floarea-nopții (Hesperis tristis).

vioa3 s.f. (muz.) 1 Instrument muzical, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, avînd întinse pe una dintre fețe patru coarde care vibrează cînd sînt atinse cu arcușul sau cînd sînt ciupite; violină, scripcă. ♦ Ext. Parte de melodie sau melodie interpretată la vioară. De departe se auzea o vioară. ♦ Meton. Persoană care cîntă (cu măiestrie) la acest instrument, care are profesiunea de cîntăreț la acest instrument; violonist. În orchestră mai avea nevoie de două viori.Vioara întîi (sau primă) = a) primul violonist al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care îl poate înlocui pe dirijor; concertmaistru; b) fig. persoană, acțiune, fapt etc. de mare importanță. Este vioara întîi în colectivul de redactori ai ziarului. 2 Arta sau meseria de violonist. Dacă e violonist, intelectualul să-și reia vioara (CĂL.). ♦ Studiul artei interpretative la vioară. • sil. vi-oa-. pl. viori, -e. /cf. it. viola.

vioa2 s.f. (bot.; reg.) 1 Toporaș (Viola odorata). 2 Compus: vioară-roșie = micsandră (Cheiranthus cheiri). • sil. vi-oa-. pl. -e. /lat. viŏla.

vioa1 adj. (pop.; despre ape curgătoare) Care este limpede, cristalin, clar. ◊ (subst.) Limpede (sau curat) vioară sau ca (cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. • sil. vi-oa-. pl. -e. /probabil lat. *vīvula < vīvus, -a, -um.

VIOA3, vioare, s. f. (Regional) 1. Viorea, toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră.

VIOA2 ~e f. pop. v. VIOREA. /<lat. viola

vioară f. Tr, V. viorea. [Lat. VIOLA].

2) vioáră f., pl. e (lat. viola, it. pv. cat. sp. pg. vióla, fr. viole). Trans. Micșunea. V. viorea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vioa2 (plantă) (reg.) (desp. vi-oa-) s. f., g.-d. art. vioarei; pl. vioare

vioa2 (plantă) (reg.) (vi-oa-) s. f., g.-d. art. vioarei; pl. vioare

vioa (plantă) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioarei; pl. vioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIOA s. v. toporaș, violetă, viorea.

vioa s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vioară (-re), s. f. – Violetă (Viola odorata). – Mr., megl. vioară. Lat. vĭǒla (Pușcariu 1902; REW 9149), cf. it., prov., cat., sp., port. viola, fr. viole.Der. viorea, s. f. (toporaș, Viola hiria); vioriu, adj. (violet); viorint, adj. (violet), în Trans., format ca florint de la flor. Este dubletul lui violetă, s. f., din fr. violette, cf. ngr. βιολέτα.

Intrare: vioară (plantă)
vioară2 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: vi-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vioa
  • vioara
plural
  • vioare
  • vioarele
genitiv-dativ singular
  • vioare
  • vioarei
plural
  • vioare
  • vioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vioa, vioaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.