vinificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii, (îvr) ~cății / E: fr vinification] 1-2 Vinificare (1-2).

vinificație s.f. Totalitatea operațiilor necesare obținerii vinului de struguri, care cuprinde recepția și sortarea strugurilor, extragerea mustului ravac și presarea boștinei, fermentarea mustului cu sau fără boștină în vederea obținerii vinului roșu sau alb și depozitarea vinului nou. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vinification.

VINIFICAȚIE, vinificații, s. f. Vinificare.

VINIFICAȚIE s.f. Vinificare. [Gen. -iei, cf. fr. vinification].

VINIFICAȚIE s. f. ansamblul operațiilor de obținere, ameliorare și conservare a vinurilor. (< fr. vinification)

VINIFICAȚIE ~i f. Totalitate a tehnologiilor de obținere și de conservare a vinului. [G.-D. vinificației] /<fr. vinification

vinificațiune sf vz vinificație

*vinificațiúne f. (d. vinific). Acțiunea de a vinifica. – Și -áție și -áre.

vinificație (desp. -ți-e) s. f., art. vinificația (desp. -ți-a), g.-d. art. vinificației; pl. vinificații, art. vinificațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

vinificație (-ți-e) s. f., art. vinificația (-ți-a), g.-d. art. vinificației; pl. vinificații, art. vinificațiile (-ți-i-)

vinificație s. f. (sil. -ți-e), art. vinificația (sil. -ți-a), g.-d. art. vinificației; pl. vinificații, art. vinificațiile (sil. -ți-i-)

vinificație

VINIFICAȚIE s. v. vinificare.

VINIFICAȚIE s. vinificare. (Proces de ~.)