VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)

vindereu sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~el, (reg) ven~, ventireu, ~rău, ~dirău, ~direl, ~direu, vipde~ / Pl: ~ei / E: ns cf mg vandoról, vándor] 1 (Șîc ~el-roșu, ~el-de-turnuri) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și gâtul de culoare cenușie cu pete negre, cu spatele roșu-cărămiziu și cu partea ventrală de culoare deschisă, pătată cu negru, care are un zbor caracteristic ce-i permite să rămână nemișcată, lovind aerul cu bătăi scurte și repezi din aripi Si: vânturel¹ (4), (reg) marinică, veringhel (Falco tinnunculus tinnunculus). 2 (Șîc ~el-cu-picioare-roșii, ~el-de-seară) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și spatele cenușii și cu pântecele ruginiu Si: vânturel¹ (5), șoimuleț-de-seară (Falco vespertinus vespertinus). 3 (Șîc ~el-mic, ~el-cu-ghiare galbene) Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu spatele de culoare roșie-cărămizie și cu penajul ventral gălbui Si: vânturel¹(7)-mic (Falco naumanni naumanni). 4 Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul, gâtul și spatele albastre-cenușii cu dungi negre și cu pântecele galben-roșcat cu pete brune Si: șoim, erete-de-iarnă, șoimuleț-pitic, gaia-găinilor (Falco columbarius aesalon). 5 Pasăre răpitoare, de zi, din familia falconidelor, cu capul și gâtul negre, cu spatele cenușiu-albăstrui și cu partea ventrală alburie cu numeroase dungi transversale Si: șoim (Falco peregrinus peregrinus).

vindereu s.m. (ornit.) Numele a două specii de șoimi mici (Falco tinnunculus și Falco vesperinus); vinderel. • pl. -ei. și vindireu s.m. /cf. magh. vándor, vándor[sólyom].

VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)

VINDEREU, vinderei, s. m. (Regional) Specie de șoim mic, de culoare cenușie-ruginie, cu zborul caracteristic, care îi permite să rămînă adesea nemișcat, bătînd aerul pe loc (Falco tinnunculus); vinderel, vînturel. – Variantă: vindireu (CREANGĂ, A. 73) s. m.

VINDEREU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu șoimul, dar de talie mai mică. /<ung. vándorsólyom

vindereu m. Mold. Tr. specie de șoim (Falco peregrinus): cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele și vindereii CR. [Ung. VÁNDOR (SOLYOM), șoim pribeag].

vendereu sm vz vindereu

ventireu sm vz vindereu

vinderău sm vz vindereu

vinderel sm vz vindereu

vindirău sm vz vindereu

vindirel sm vz vindereu

vindireu sm vz vindereu

vipdereu sm vz vindereu

vindireu s.m. v. vindereu.

BLEANDĂ¹ (pl. blende) sf. 1 🐦 – VINDEREU ¶ 2 Momîie, sperietoare: rămase ca o ~ cu mîinile în vînt (D.-ZAMF.).

❍BLENDEREU sm. Olten. 🐦 VINDEREU [bleandă¹ + vindereu].

❍CAIE sf. Trans. Maram. 🐦 1 = GAIE ¶ 2 CAIA- GĂINILOR = VINDEREU [ung. kánya].

ERETE, HERETE, ‡ARETE DOS., ‡HĂREȚ BIBL. sm. 🐦 1 Pasăre mare, răpitoare, de coloare cenușie, cu pîntecele alb, picioarele galbene și ciocul negru; sboară repede și sgomotos, atacînd toate păsările și mamiferele mici; numită și „(he)erete- de-porumbei”, „uliu” sau „uliul-găinilor”, „hărău”, „cobăț”, „găinar”, „porumbar”, etc. (Astur palumbarius) (🖼 1997): el se repezea ca un erete și i-l smulgea din mînă I. -GH. ¶ 2 Pasăre răpitoare, cu spinarea albastră, capul cenușiu și cu o pată albicioasă pe ceafă, cu penele cele mari ale aripilor și ale cozii negre; sboară ca rîndunica, ținîndu-și aripile încovoiate ca o secere; se hrănește cu păsărele și e spaima rîndunelelor, din care cauză e numită și „eretele-rîndunelelor” (Falco subbuteo) ¶ 3 ~ -ROȘU, ~ -DE-SEARĂ = VÎNTUREE ¶ 4 ~ -DE- IARNĂ, ~ -PITIC = VINDEREU [probabil de aceeași origine cu HĂRĂȚ].

venderéŭ, V. vindireŭ.

vindiréŭ m. (ung. vándor [solyom, șoĭm], călător. V. handralăŭ). Est. Un fel de ulĭ foarte mic care trăĭește și pin zidurile clopotnițelor. – Și vendereŭ (Î. I. 1937, 846).

*vindereu/vinderel s. m., art. vindereul/vinderelul; pl. vinderei, art. vindereii

vindereu s. m., art. vindereul; pl. vinderei, art. vindereii

vindereu (-ei), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.

VINDEREU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

VINDEREU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vînturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.