Definiția cu ID-ul 514104:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vindereu (-ei), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.