9 definiții pentru vinderel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINDEREL, vinderei, s. m. (Ornit.; reg.) Vindereu. – Vinder[eu] + suf. -el.
VINDEREL, vinderei, s. m. (Ornit.; reg.) Vindereu. – Vinder[eu] + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vinderel s.m. (ornit.; reg.) Vindereu (Falco tinnunculus și Falco vesperinus). • pl. -ei. /vinder[eu] + -el.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VINDEREL, vinderei, s. m. (Ornit.; regional) Vindereu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!vinderel (pop.) s. m., pl. vinderei, art. vindereii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vinderel s. m., pl. vinderei, art. vindereii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINDEREL s. v. vindereu, vânturel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vinderel s. v. VINDEREU. VÎNTUREL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vinderel, (vinder, vindereu), s.m. – (ornit.) Șoim (Falco aesalon). ♦ (top.) Vinderel, lac periglaciar situat în Parcul Național Munții Maramureșului, în șaua dintre vf. Farcău și vf. Mihailec, la 1.615 m altitudine; are o lungime de 155 m, lățimea de 85 m și adâncimea maximă de 5,5 m (Decei, 1981: 37-39; v. și Timur, 2007, 2007: 93). – Din vindereu [< magh. vándor(sólyom) „șoim călător”] + suf. -el (Șăineanu; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vinderel, (vinder, vindereu), s.m. – (ornit.) Șoim (Falco aesalon). Vinderel, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1690 m. – Din magh. vándor (sólyom) „șoim călător” (Cihac cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vinderel, vindereisubstantiv masculin
etimologie:
- Vinder[eu] + sufix -el. DEX '98 DEX '09