VINARS, vinarsuri, s. n. (Reg.) Rachiu (tare). – Vin + ars (după germ. Branntwein).

vinars sn [At: DOSOFTEI, în L. ROM. 1985, 40 / V: ~rț / S și: vin ars (Art. și: vinul ars), vin-ars / Pl: ~uri / E: vin + ars după ger Branntwein)] (Reg) 1 Rachiu (din vin, de cereale, de prune etc.). 2 Cantitate determinată de vinars (1).

vinars s.n. (reg.) Rachiu (din vin, din cereale etc.). ◊ Expr. A scălda (pe cineva) în vinars (și în miere) v. scălda. • pl. -uri. și vinarț s.n. /vin + ars, după germ. Branntwein.

VINARS, vinarsuri, s. n. (Reg.) Rachiu (tare). – Vin + ars (după germ. Branntwein).

VINARS, vinarsuri, s. n. (Regional) Rachiu extras din cereale, din fructe, din cartofi sau din drojdie de vin. Am luat o gură de vinars și m-am dus iar vreo treizeci de kilometri. SADOVEANU, V. F. 47. Toți beau vinarsul, rachiu cu tărie de caise, din același pahar și mănîncă cu mîinile. CAMIL PETRESCU, O. I 288. Vinu-i bun, vinarsu-mi place, Om bogat eu nu m-oi face. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 386. Te spune nasul că-ți place vinarsul.

VINARS ~uri n. reg. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri ș. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars

vinars n. Tr. rachiu. [Traducere după germ. Brantwein].

vinárs n., pl. urĭ (d. vin și ars, după germ. branntwein). Trans. Rachiŭ.

jinars^[1] sn vz vinars

vinarț sn vz vinars

vinarț s.n. v. vinars.

vinars (reg.) (desp. vi-nars/vin-ars) s. n., (porții; sorturi) pl. vinarsuri

!vinars (reg.) (vi-nars/vin-ars) s. n., pl. vinarsuri

vinars s. n. (sil. mf. vin-), pl. vinarsuri

VINARS s. v. rachiu.

vinars s. v. RACHIU.

vinars, vinarsuri, s.n. – Țuică, rachiu: „Tata-i dus cu coasa-n laz, / Maica trage la vinars” (Bilțiu, 2006: 108; Ferești). – Din vin + suf. -ars (după germ. Branntwein) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).