10 definiții pentru viermuială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIERMUIALĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.
VIERMUIALĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
viermuială sf [At: DDRF / Pl: ~ieli / E: viermui + -eală] 1 (Rar) Forfoteală de viermi (1) Si: (rar) viermuire (1). 2 Mișcare dezordonată și continuă a unui număr mare de ființe Si: viermăt (3), viermuire (2), (rar) mișuială, mișunare, viermar (3), viermărit (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viermuială s.f. Faptul de a viermui; viermuire. • pl. -ieli. /viermui + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIERMUIALĂ, viermuieli, s. f. Faptul de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermăt. Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319. Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIERMUIALĂ ~ieli f. Mișcare neîntreruptă și haotică; viermăt; foială; forfoteală. [G.-D. viermuielii] / a viermui + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
viermuială (desp. vier-) s. f., g.-d. art. viermuielii; pl. viermuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viermuială (vier-) s. f., g.-d. art. viermuielii; pl. viermuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viermuială s. f., g.-d. art. viermuielii; pl. viermuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VIERMUIALĂ s. v. forfotă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIERMUIALĂ s. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (~ necontenită a mulțimii pe străzi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: vier-
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
viermuială, viermuielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a viermui; mișcare neîntreruptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: foială forfoteală forfotă viermuire viermăt
- Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319. DLRLC
- Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172. DLRLC
-
etimologie:
- Viermui + sufix -eală. DEX '09 DEX '98 NODEX