VIERMUIALĂ, viermuieli, s. f. Faptul de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermăt. Văzuse viermuiala trupurilor închircite pe podelele ca de cocină. PAS, L. I 319. Două ceasuri după răsăritul soarelui, era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o șatră cînd s-a isprăvit popasul. REBREANU, R. II 172.