10 definiții pentru vicleșug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, șiretlic. – Din magh. hitlenség.

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség.

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, perfidie, prefăcătorie; (cu sens atenuat) șiretlic, șmecherie, stratagemă. Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Eu îi deșirai vicleșugul lucrului, cum e spre folosul lui ș-al țării. DELAVRANCEA, O. II 102. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cine turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. O milă fățărnicită cu vicleșug. CONACHI, P. 249.

VICLEȘÚG ~uri n. Faptă care denotă viclenie; truc. /<ung. hitlenség

vicleșug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG, perfidie].

vicleșúg n., pl. urĭ (ung. hitlenség). Viclenie. – Vechĭ hicl-, hitl-, și -nșig, -nșug.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicleșúg (vi-cle-) s. n., pl. vicleșúguri

vicleșúg s. n. (sil. -cle-), pl. vicleșúguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICLEȘÚG s. 1. v. ipocrizie. 2. v. subterfugiu.

VICLEȘUG s. 1. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefacătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascat ~ lui.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

Intrare: vicleșug
vicleșug substantiv neutru
  • silabație: vi-cle-șug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicleșug
  • vicleșugul
  • vicleșugu‑
plural
  • vicleșuguri
  • vicleșugurile
genitiv-dativ singular
  • vicleșug
  • vicleșugului
plural
  • vicleșuguri
  • vicleșugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vicleșug

  • 1. Faptă care denotă viclenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: perfidie prefăcătorie truc viclenie 4 exemple
    exemple
    • Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116.
      surse: DLRLC
    • Eu îi deșirai vicleșugul lucrului, cum e spre folosul lui ș-al țării. DELAVRANCEA, O. II 102.
      surse: DLRLC
    • Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278.
      surse: DLRLC
    • O milă fățărnicită cu vicleșug. CONACHI, P. 249.
      surse: DLRLC

etimologie: