vezică sf [At: LEX. MARS. 250 / Pl: ~ici / E: lat vesica] 1 (Atm) Organ cavitar, care colectează, temporar, unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa Si: (pop) bășică (1). 2 (Îs) ~ înotătoare Organ cavitar membranos, la pești, format din două compartimente pline cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea peștelui în apă și, uneori, la respirație Si: (rar) veziculă aeriană, (pop) bășică (4) înotătoare. 3 (Atm; îs) ~ ombilicală Organ² membranos cavitar, atașat cordonului ombilical, care este legat de intestin printr-un canal Si: sac vitelin.

vezică s.f. 1 (anat.; de obicei urmat de determ. care indică felul) Organ cavitar care reprezintă rezervorul aparatului urinar și în care se colectează urina adusă de la rinichi prin uretere, pentru a fi eliminată apoi prin uretră, prin contracția fibrelor musculare din structura sa; bășică. ◊ Vezică biliară = rezervor temporar al bilei situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist. Vezică ombilicală = sac vitelin. 2 (iht.) Vezică înotătoare = organ plin de gaze, specific peștilor osoși, care determină ridicarea și coborîrea peștelui în apă și poate îndeplini și funcția de respirație și de emitere sau de întărire a sunetelor. • pl. -ci. /<lat. vesīca, -ae.

VEZICĂ, vezici, s. f. Pungă membranoasă cu pereți musculoși în corpul animalelor, în care se adună lichide venite prin canale ale organismului; bășică. V. veziculă. Vezica urinară.

VEZICĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborîrea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].

VEZICĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica)

VEZICĂ ~ci f. Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). ~ urinară. ~ biliară. /<lat. vesica

vezică s. f., g.-d. art. vezicii; pl. vezici

vezică s. f., g.-d. art. vezicii; pl. vezici

vezică s. f., g.-d. art. vezicii; pl. vezici

VEZICĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică urinară = bășica udului. 3. vezică ombilicală v. sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (~ a peștilor.)

VEZICĂ s. (ANAT.) 1. bășică. 2. vezică urinară = bășica udului. 3. vezică ombilicală = sac vitelin. 4. vezică înotătoare = bășică înotătoare. (~ a peștilor.)