vezică sf [At: LEX. MARS. 250 / Pl: ~ici / E: lat vesica] 1 (Atm) Organ cavitar, care colectează, temporar, unele produse de excreție sau de secreție, pe care apoi le evacuează prin contracția fibrelor musculare din structura sa Si: (pop) bășică (1). 2 (Îs) ~ înotătoare Organ cavitar membranos, la pești, format din două compartimente pline cu gaze, care servește la echilibru, la ridicarea și la coborârea peștelui în apă și, uneori, la respirație Si: (rar) veziculă aeriană, (pop) bășică (4) înotătoare. 3 (Atm; îs) ~ ombilicală Organ² membranos cavitar, atașat cordonului ombilical, care este legat de intestin printr-un canal Si: sac vitelin.