14 definiții pentru vezicator (s.n.) vezicătoare vezicatorie vizicatorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. – Din fr. vésicatoire.

vezicator, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~cătoare (Pl și: înv, ~cători) sf, (rar) ~ie a, (înv) vizecătoare sf, vizicatăr sn, vizicatoare, vizicatorie, vizicătoare (Pl și: vizicători) sf / Pl: ~i, ~oare, (înv) ~i sf / E: fr vésicatoire, lat vesicatorius, -a, -um] 1 sf, (rar) sn Plasture îmbibat cu o substanță iritantă care provoacă formarea unor vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic în anumite boli Si: (înv) vezicatură (1). 2 sf, (rar) sn Substanță iritantă care produce vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic Si: (înv) vezicatură (2). 3 a Care produce vezicule (4) Si: vezicant (2).

VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].

VEZICATÓR2 ~i m. Medicament care provoacă apariția unor vezicule pe piele. /<fr. vésicatoire

vezicătoare sf vz vezicator

vizicatorie sf vz vezicator

VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Nume dat diferitelor substanțe care produc bășicarea pielii și care se folosesc ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. (Atestat în forma vizicatorie) Cîtă frică aveai atuncea, cînd numai o vizicatorie voiem a-ți pune. DRĂGHICI, R. 115. – Variantă: (învechit) vizicatórie, vizicatorii, s. f.

VIZICATÓRIE s. f. v. vezicătoare.

VEZICĂTOÁRE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire.

vezicătoare f. blastru ce produce bășici pe piele (= fr. vésicatoire).

*vezicatoáre și -ătoáre f., pl. orĭ (fr. vésicatoire, „care face să se beșice pelea”, d. lat. vesicare, „a se unfla”, care vine d. vesica, „beșică”. V. beșică). Med. Emplastru care face să se beșice pelea. – Curat rom. ar fi beșicătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vezicatór2 s. n., pl. vezicatoáre

vezicatór s. n., pl. vezicatoáre

Intrare: vezicator (s.n.)
vezicator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vezicator
  • vezicatorul
  • vezicatoru‑
plural
  • vezicatoare
  • vezicatoarele
genitiv-dativ singular
  • vezicator
  • vezicatorului
plural
  • vezicatoare
  • vezicatoarelor
vocativ singular
plural
vezicătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vezicătoare
  • vezicătoarea
plural
  • vezicători
  • vezicătorile
genitiv-dativ singular
  • vezicători
  • vezicătorii
plural
  • vezicători
  • vezicătorilor
vocativ singular
plural
vezicatorie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vezicatorie
  • vezicatoria
plural
  • vezicatorii
  • vezicatoriile
genitiv-dativ singular
  • vezicatorii
  • vezicatoriei
plural
  • vezicatorii
  • vezicatoriilor
vocativ singular
plural
vizicatorie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizicatorie
  • vizicatoria
plural
  • vizicatorii
  • vizicatoriile
genitiv-dativ singular
  • vizicatorii
  • vizicatoriei
plural
  • vizicatorii
  • vizicatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vezicator (s.n.) vezicătoare vezicatorie vizicatorie

  • 1. Substanță, medicament care produce vezicule pe piele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cîtă frică aveai atuncea, cînd numai o vizicatorie voiem a-ți pune. DRĂGHICI, R. 115.
      surse: DLRLC
  • comentariu NODEX indică s. m., nesusținut de alte dicționare, iar DLRLC indică doar varientele feminine.
    surse: dexonline

etimologie: