vezicator, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~cătoare (Pl și: înv, ~cători) sf, (rar) ~ie a, (înv) vizecătoare sf, vizicatăr sn, vizicatoare, vizicatorie, vizicătoare (Pl și: vizicători) sf / Pl: ~i, ~oare, (înv) ~i sf / E: fr vésicatoire, lat vesicatorius, -a, -um] 1 sf, (rar) sn Plasture îmbibat cu o substanță iritantă care provoacă formarea unor vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic în anumite boli Si: (înv) vezicatură (1). 2 sf, (rar) sn Substanță iritantă care produce vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic Si: (înv) vezicatură (2). 3 a Care produce vezicule (4) Si: vezicant (2).