13 definiții pentru vergură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERGURĂ, vergure, s. f. (Învechit) Fecioară. De mă poate scăpa ceva pe lume, este numai dragostea ta, vergură divină și senină. ALECSANDRI, T. 1009.

VERGURĂ, vergure, s. f. (Înv.) Fecioară. – Lat. *virgula (= virgo, -inis).

VERGURĂ ~e f. înv. Fată castă; fecioară. /<lat. virgula

vergură f. 1. fecioară: o cunună de vergură BOL.; 2. Bot. vergură învălită, chimion negru. [Lat. *VIRGULA = VIRGO].

vérgură și vă- f., pl. ĭ (lat. *vĭrgula, îld. virgo, virginis; it. vergine, pv. verge[ne], fr. vièrge, cat. verge, sp. virgen, pv. virgem). Vechĭ. Virgină. Adj. Vérgur, -ă, virginal.

vărgură s.f. adj. v. vergură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VERGURĂ s. v. fată, fecioară, virgină.

vergură s. v. FATĂ. FECIOARĂ. VIRGINĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vergură (-re), s. f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Pușcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla și Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndește la un paralelism cu țărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminație n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la același cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s. f., din fr. virginité.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vergură, vergure, s.f. – Virgină, neprihănită: „Că îngerii s-au mirat, / Cum o vergură lumească / Va pă Dumnezeu să-l nască” (Papahagi, 1925: 336). – Lat. *virgula (= virgo, virginis) „fată, nimfă, vestală” (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, Tiktin, cf. DER; DLRM, MDA).

vergură, -e, s.f. – Virgină, neprihănită. – Lat. virgo, virginis (DER).

Intrare: vergură
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vergură
  • vergura
plural
  • vergure
  • vergurele
genitiv-dativ singular
  • vergure
  • vergurei
plural
  • vergure
  • vergurelor
vocativ singular
plural
vărgură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vergură, verguresubstantiv feminin

  • 1. învechit Fată castă. DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: fecioară
    • format_quote De mă poate scăpa ceva pe lume, este numai dragostea ta, vergură divină și senină. ALECSANDRI, T. 1009. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.