13 definiții pentru vergură
din care- explicative (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERGURĂ, vergure, s. f. (Învechit) Fecioară. De mă poate scăpa ceva pe lume, este numai dragostea ta, vergură divină și senină. ALECSANDRI, T. 1009.
VERGURĂ, vergure, s. f. (Înv.) Fecioară. – Lat. *virgula (= virgo, -inis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
VERGURĂ ~e f. înv. Fată castă; fecioară. /<lat. virgula
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vergură f. 1. fecioară: o cunună de vergură BOL.; 2. Bot. vergură învălită, chimion negru. [Lat. *VIRGULA = VIRGO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vérgură și vă- f., pl. ĭ (lat. *vĭrgula, îld. virgo, virginis; it. vergine, pv. verge[ne], fr. vièrge, cat. verge, sp. virgen, pv. virgem). Vechĭ. Virgină. Adj. Vérgur, -ă, virginal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vărgură sf vz vergură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vărgură s.f. adj. v. vergură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vărgură, V. vergură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERGURĂ s. v. fată, fecioară, virgină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vergură s. v. FATĂ. FECIOARĂ. VIRGINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vergură (-re), s. f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Pușcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla și Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndește la un paralelism cu țărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminație n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la același cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s. f., din fr. virginité.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vergură, vergure, s.f. – Virgină, neprihănită: „Că îngerii s-au mirat, / Cum o vergură lumească / Va pă Dumnezeu să-l nască” (Papahagi, 1925: 336). – Lat. *virgula (= virgo, virginis) „fată, nimfă, vestală” (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, Tiktin, cf. DER; DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vergură, -e, s.f. – Virgină, neprihănită. – Lat. virgo, virginis (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vergură, verguresubstantiv feminin
- 1. Fată castă. DLRLC DLRM NODEXsinonime: fecioară
- De mă poate scăpa ceva pe lume, este numai dragostea ta, vergură divină și senină. ALECSANDRI, T. 1009. DLRLC
-
etimologie:
- *virgula (= virgo, -inis). DLRM NODEX