Definiția cu ID-ul 1353000:
Arhaisme și regionalisme
vérgură, vergure, s.f. Fecioară, virgină: „Că îngerii s-au mirat, / Cum o vergură lumească / Va pă Dumnezeu să-l nască” (Papahagi, 1925: 336). – Lat. *virgula (= virgo, virginis) „fată, nimfă, vestală” (Scriban, DLRM, MDA).