14 definiții pentru verdeață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (Concr.) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) Verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + suf. -eață.

verdeață sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 206v/42 / Pl: ~ețuri, (îvp) ~ețe, (înv) ~ețure / E: verde + -eață] 1 Însușirea de a fi de culoare verde (1) Si: (rar) verzime (1), (înv) verzeală (1). 2 Culoare a vegetației cu clorofilă Si: (rar) verzime (2), (înv)verzeală (2). 3 (Înv; fig) Prospețime. 4 (Înv; fig) Vigoare (*). 5 (Csc) Mulțime de plante, de frunze, de ramuri etc. verzi (1) Si: (rar) verzime (3), verziș, (înv) verdură (1), verzeală (3). 6 (Pex) Loc acoperit cu verdeață (5). 7 (Lsg) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație Si: (reg) verzitură (2). 8 (Lpl) Zarzavaturi, legume (proaspete) Si: (reg) verzitură (3). 9 Plantă erbacee, cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunzele persistente, lucioase Si: merișor1 (Vinca minor). 10 (Bot; Mar) Cimișir (Buxus sempervirens). 11 (Îc) ~ța-iernii Plantă erbacee cu frunzele ovale, cu florile albe-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în regiunile muntoase Si: bărbănoc, merișor2, perișor2 (Pyrola secunda). 12 (Îc) ~ța-zidurilor Algă verde, unicelulară, care crește pe zidurile vechi, pe scoarța copacilor, pe stânci etc., formând, prin asociere, un strat verde Si: verzeala (5)-zidurilor (Pleurococcus vulgaris).

VERDEÁȚĂ, (2) verdețuri, s. f. 1. Culoarea verde a vegetației. ♦ (Concr.) Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi. 2. (La sg.) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete). 3. Compus: (Bot.) verdeața-zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci, pe ziduri umede, pe scoarța arborilor. – Verde + suf. -eață.

VERDEÁȚĂ, (3) verdețuri, s. f. 1. Culoarea verde a frunzelor, a ierbii, a vegetației; verde1 (1) Cîmpiile poartă un covor de iarbă grasă, de o verdeață crudă îmbibată cu apă. RALEA, O. 117. Casele albe lucesc în verdeața frunzișului. BART, S. M. 47. Sus senin și jos verdeață. COȘBUC, P. I 263. Firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor. SLAVICI, N. I 33. ♦ Fig. Prospețime. [Poezia poporană] plină de verdeață și de putere. ODOBESCU, S. I 186. 2. (Concretizat, cu sens colectiv) Mulțime de frunze, de ierburi, de ramuri verzi; vegetație, frunziș. În față, pe un petec de verdeață, Era, de cînd țin minte, un cais Ce primăvara înflorea ca-n vis. Era în el atîta dimineață! BOTEZ, F. S. 24. Te-ai răsfățat în verdeața și în florile primăverilor, te-ai îmbătat de șoaptele pîraielor. HOGAȘ, DR. II 147. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra rîului și formau bolți nalte de verdeață. EMINESCU, N. 67. 3. (Mai ales la pl.) Legume, zarzavaturi (de la care se consumă în special frunzele). De-ar veni cît mai curînd primăvara – Atunci ies verdețurile. STANCU, D. 106. Aduse... puțină mîncare de verdețuri pe o farfurie. STĂNOIU, C. I. 164. După borșul polonez veneau mîncări... fierte cu verdețuri. NEGRUZZI, S. I 151. – Pl. și: (2, neobișnuit) verdețe (TEODORESCU, P. P. 212).

VERDEÁȚĂ ~éțuri f. 1) Culoare verde. 2) Totalitate a plantelor verzi. 3) Frunzele verzi ale unor plante legumicole (ale mărarului, pătrunjelului, leușteanului etc.), folosite drept condiment. 4) la pl. Totalitate a plantelor de grădină (pătlăgele, castraveți, ceapă etc.), utilizate în alimentație; zarzavat; legume. [G.-D. verdeții] /verde + suf. ~eață

verdeață f. 1. coloare verde a ierbei, a plantelor, a frunzelor: verdeața câmpului; 2. iarba, plantele și frunzele înseși: se culcă pe verdeață; 3. pl. verdețuri, plante potagere ale căror frunze se mănâncă, ca spanacul, cicoarea, etc.

verdeáță f., pl. ețĭ (d. verde). Coloarea verde: verdele cîmpuluĭ. Ĭarbă, frunze verzĭ, copacĭ: a dormi pe verdeață, o casă ascunsă în verdeață. Legume: a cumpăra verdeață (și verdețurĭ pl. n.: fertură de verdețurĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verdeáță s. f., g.-d. art. verdéții; (legume, zarzavaturi) pl. verdéțuri

verdeáță s. f., g.-d. art. verdéții; (legume, zarzavaturi) pl. verdéțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERDEÁȚĂ s. 1. verde, (franțuzism) verdură. (~ ierbii.) 2. v. vegetație.

VERDEAȚĂ s. 1. verde, (franțuzism) verdură. (~ ierbii.) 2. vegetație, (rar) verziș. (Cîmpul își pierdea ~.)

VERDEȚURI s. pl. zarzavat. (Legume și ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

verdeață, verdețuri s. f. dolar.

Intrare: verdeață
verdeață1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F95)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdeață
  • verdeața
plural
  • verdețuri
  • verdețurile
genitiv-dativ singular
  • verdeți
  • verdeții
plural
  • verdețuri
  • verdețurilor
vocativ singular
plural
verdeață2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdeață
  • verdeața
plural
  • verdețe
  • verdețele
genitiv-dativ singular
  • verdețe
  • verdeței
plural
  • verdețe
  • verdețelor
vocativ singular
plural

verdeață

  • 1. (numai) singular Culoarea verde a vegetației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: verde (s.n.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cîmpiile poartă un covor de iarbă grasă, de o verdeață crudă îmbibată cu apă. RALEA, O. 117.
      surse: DLRLC
    • Casele albe lucesc în verdeața frunzișului. BART, S. M. 47.
      surse: DLRLC
    • Sus senin și jos verdeață. COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Firul Sandei se ascunde în verdeața frunzelor. SLAVICI, N. I 33.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • [Poezia poporană] plină de verdeață și de putere. ODOBESCU, S. I 186.
        surse: DLRLC
    • 1.2. concretizat Mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frunziș vegetație attach_file 3 exemple
      exemple
      • În față, pe un petec de verdeață, Era, de cînd țin minte, un cais Ce primăvara înflorea ca-n vis. Era în el atîta dimineață! BOTEZ, F. S. 24.
        surse: DLRLC
      • Te-ai răsfățat în verdeața și în florile primăverilor, te-ai îmbătat de șoaptele pîraielor. HOGAȘ, DR. II 147.
        surse: DLRLC
      • Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra rîului și formau bolți nalte de verdeață. EMINESCU, N. 67.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Totalitate a plantelor verzi.
        surse: NODEX
  • 2. (La singular) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la plural) zarzavaturi, legume (proaspete).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zarzavat attach_file 3 exemple
    exemple
    • De-ar veni cît mai curînd primăvara... Atunci ies verdețurile. STANCU, D. 106.
      surse: DLRLC
    • Aduse... puțină mîncare de verdețuri pe o farfurie. STĂNOIU, C. I. 164.
      surse: DLRLC
    • După borșul polonez veneau mîncări... fierte cu verdețuri. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Verde + sufix -eață.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX