10 definiții pentru prospețime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROSPEȚIME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime.
PROSPEȚIME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prospețime sf [At: DONICI, F. II, 17/19 / E: proaspăt + -ime] 1 Calitate de a fi proaspăt. 2 Frăgezime. 3 (Fig) Tinerețe. 4 (Fig) Noutate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSPEȚIME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea nou, tînăr, viu, fraged, gingaș, suav. Bălcescu este unul dintre acei care au legat acțiunea lui de o operă literară, iar această operă și-a păstrat întreaga prospețime și întregul relief. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. [Oltul] aduce deasupra înălțimilor aspre... o prospețime de rouă, pe care nici soarele, nici vîntul nu pot să o usuce. BOGZA, C. O. 84. Era o impresie de răcoare și prospețime peste orășelul din vale. CAMIL PETRESCU, U. N. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROSPEȚIME f. Caracter proaspăt. /proaspăt + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prospețíme f. Rar. Calitatea de a fi proaspăt, frescheță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prospețime s. f., g.-d. art. prospețimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prospețime s. f., g.-d. art. prospețimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prospețime s. f., g.-d. art. prospețimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROSPEȚIME s. frăgezime. (~ unei plante.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROSPEȚIME s. frăgezime. (~ unei plante.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prospețimesubstantiv feminin
- 1. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: frăgezime
- Bălcescu este unul dintre acei care au legat acțiunea lui de o operă literară, iar această operă și-a păstrat întreaga prospețime și întregul relief. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. DLRLC
- [Oltul] aduce deasupra înălțimilor aspre... o prospețime de rouă, pe care nici soarele, nici vîntul nu pot să o usuce. BOGZA, C. O. 84. DLRLC
- Era o impresie de răcoare și prospețime peste orășelul din vale. CAMIL PETRESCU, U. N. 119. DLRLC
-
etimologie:
- Proaspăt + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.