verdeață sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 206^v/42 / Pl: ~ețuri, (îvp) ~ețe, (înv) ~ețure / E: verde + -eață] 1 Însușirea de a fi de culoare verde (1) Si: (rar) verzime (1), (înv) verzeală (1). 2 Culoare a vegetației cu clorofilă Si: (rar) verzime (2), (înv)verzeală (2). 3 (Înv; fig) Prospețime. 4 (Înv; fig) Vigoare (*). 5 (Csc) Mulțime de plante, de frunze, de ramuri etc. verzi (1) Si: (rar) verzime (3), verziș, (înv) verdură (1), verzeală (3). 6 (Pex) Loc acoperit cu verdeață (5). 7 (Lsg) Frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație Si: (reg) verzitură (2). 8 (Lpl) Zarzavaturi, legume (proaspete) Si: (reg) verzitură (3). 9 Plantă erbacee, cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunzele persistente, lucioase Si: merișor¹ (Vinca minor). 10 (Bot; Mar) Cimișir (Buxus sempervirens). 11 (Îc) ~ța-iernii Plantă erbacee cu frunzele ovale, cu florile albe-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în regiunile muntoase Si: bărbănoc, merișor², perișor² (Pyrola secunda). 12 (Îc) ~ța-zidurilor Algă verde, unicelulară, care crește pe zidurile vechi, pe scoarța copacilor, pe stânci etc., formând, prin asociere, un strat verde Si: verzeala (5)-zidurilor (Pleurococcus vulgaris).