12 definiții pentru ventila


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul dintr-o încăpere. V. aerisi.Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a forma obiect de discuție. V. colporta.

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].

VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)

A VENTILÁ ~éz tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat prin ventilație. 2) fig. (idei, noutăți) A pune în circulație. /<fr. ventiler, lat. ventilare

ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor.

*ventiléz v. tr. (lat. véntilo, -áre, a vîntura. V. vîntur). Aerez, primenesc aeru: a ventila o mină. Fig. Agit, discut (în ainte de a pune în deliberare): a ventila o ideĭe, o chestiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză

ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. și pl. ventileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.

VENTILA vb. 1. a împrospăta, a primeni, a purifica. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a aerisi. (A ~ o cameră.)

Intrare: ventila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ventila
  • ventilare
  • ventilat
  • ventilatu‑
  • ventilând
  • ventilându‑
singular plural
  • ventilea
  • ventilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ventilez
(să)
  • ventilez
  • ventilam
  • ventilai
  • ventilasem
a II-a (tu)
  • ventilezi
(să)
  • ventilezi
  • ventilai
  • ventilași
  • ventilaseși
a III-a (el, ea)
  • ventilea
(să)
  • ventileze
  • ventila
  • ventilă
  • ventilase
plural I (noi)
  • ventilăm
(să)
  • ventilăm
  • ventilam
  • ventilarăm
  • ventilaserăm
  • ventilasem
a II-a (voi)
  • ventilați
(să)
  • ventilați
  • ventilați
  • ventilarăți
  • ventilaserăți
  • ventilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ventilea
(să)
  • ventileze
  • ventilau
  • ventila
  • ventilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ventila

  • 1. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. reflexiv pasiv figurat (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: