VELEAT, veleaturi, s. n. (Înv.) 1. Timp fixat, hotârât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleat s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”.

veleat sn [At: URECHE, L. 67 / V: (înv) ~let, văl~, vălet / Pl: ~uri / E: slv вълѣто„în anul”] 1 (Înv) An (considerat ca unitate cronologică). 2 (Înv; pex) Dată calendaristică. 3 (Pop; adesea construit cu verbe ca „a veni”, „a sosi”, „a se împlini”) Termen final Si: (pop) soroc. 4 (Pop; adesea construit cu verbe ca „a veni”, „a sosi”, „a se împlini”) Sfârșitul vieții. 5 (Pop; îe) Ne-a ieșit ~ul Se spune când de produc omoruri sau bătăi între rude apropiate. 6 (Pop; îs) ~ul de apoi Sfârșitul lumii. 7 (Pop; îe) A face (cuiva) ~ul A omorî. 8 (Pop; îe) A-i ieși ~ul A se învechi. 9 (Pop) Durată a vieții. 10 (Pop) Trai. 11 (Pop) Soartă. 12 (Înv; astăzi poetic) Perioadă determinată de timp. 13 (Înv; astăzi poetic) Epocă istorică. 14-15 (Mol; îljv) Ca-n ~ Ca într-o perioadă de mare belșug. 16 (Mun; csnp) Pecete gravată sau montată pe un inel. 17 (Pop; d. oameni; îe) A-și arăta ~ul A-și da arama pe față.

veleat s.n. 1 (înv.) An (considerat ca unitate cronologică). ♦ ext. Termen, dată calendaristică. ♦ (pop.; mai ales constr. cu vb. „a veni”, „a sosi”, „a se împlini”) Termen final; restr. sfîrșitul vieții, moarte; soroc. Mi-a venit veleatul... O tărie mai am... să nu-mi ascunz sfîrșitul (DELAVR.). ◊ expr. A(-i) face (cuiva) veleatul = a omorî. A-i ieși veleatul = a se învechi. 2 (arh.) Durată a vieții, trai; soartă, destin. Să trăiesc în inima ta cît ți-a fi și ție veleatul pe lumea asta (CAM.). ♦ poet. Perioadă determinată de timp; epocă istorică. Lacul rău își avea tainele venite din vechi veleaturi (VOIC.). • pl. -uri. și (înv.) velet, văleat s.n. /<slav. въ лѣто „în anul”.

VELEAT, (rar) veleaturi, s. n. (Înv. și pop.) 1. Timp fixat, hotărât pentru realizarea a ceva; dată, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. Durată a vieții, trai. ♦ (În construcție cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfârșitul vieții; moartea. [Var.: văleat s. n.] – Din sl. vŭlĕto „în anul...”.

VELEAT, (rar) veleaturi, s. n. (Astăzi popular sau arhaizant) 1. Timp fixat, hotărît; dată, termen, an. Nădăjduiește să ție tovărășie corbului pînă la acel veleat. SADOVEANU, Z. C. 327. Veleatul 1793 nu putea să însemne altăceva... HOGAȘ, M. N. 138. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. Cînd i-am văzut eu, turcii erau prăpădiți. Veleatul lor trecuse. STANCU, D. 169. 2. Durată a vieții, trai. Să nu mă uiți, să trăiesc în inima ta cît ți-a fi și ție veleatul pe lumea asta. CAMILAR, N. II 363. Părintele Teofil socotește c-am să-mi sfîrșesc veleatul. SADOVEANU, O. VIII 259. Se vede că pîn-acum le-a fost și lor veleatul. Cu Ivan și-au găsit popa. CREANGĂ, P. 305. ♦ (În construcție cu verbele «a veni», «a sosi») Sfîrșitul vieții, moartea. Mi-a venit veleatul... O tărie mai am: să nu mi-ascunz sfîrșitul. DELAVRANCEA, A. 142. Pasămite i se împlinise și lui, îi sosise veleatul. ISPIRESCU, U. 119. Variantă: văleat (TOPÎRCEANU, P. 74) s. n.

VELEAT ~uri n. 1) înv. Dată fixată pentru realizarea unui lucru sau a unui eveniment; termen; soroc. 2) fig. pop. Durată a vieții. ◊ A-i trece cuiva ~ul a-i trece cuiva viața. 3) fig. pop. Sfârșit al vieții; moarte; deces. [Sil. -leat] /<sl. vu lĕto

veleat n. 1. data anului (arhaism); 2. fig. termenul vieții: ți-a sosit veleatul POP. [Slav. VŬ LĬETO, în timp (formulă adverbială devenită nume substantiv)].

veleát (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. vŭ lĭeto, în timpu. V. leat). Data anuluĭ (Vechĭ). Termin, hotar în timp: veleatu vĭețiĭ, atîta ĭ-a fost veleatu. A-ĭ ĭeși veleatu (unuĭ om, unuĭ lucru), a-ĭ trece timpu, a se demoda. – Vechĭ și vă-.

VĂLEAT s. m. v. veleat.

văleat sn vz veleat

vălet sn vz veleat

velet sn vz veleat

văleat s.n. v. veleat.

velet s.n. v. veleat.

văleát, V. veleat.

veleat (înv.) (desp. -leat) s. n., pl. veleaturi

veleat (înv.) (-leat) s. n., pl. veleaturi

veleat s. n., pl. veleaturi

VELEAT s. v. an, dată, termen, timp, vreme, zi.

veleat s. v. AN. DATĂ. TERMEN. TIMP. VREME. ZI.

veleat, (văleat), s.n. – (înv.) Dată, an, termen: „Meseța ianuarie 20 de zile, veleat 1769”. – Din sl. vǔlěto „în anul...” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

veleat, s.n. – (înv.) Dată, an, termen: „Meseța ianuarie 20 de zile, veleat 1769”. – Din sl. vuleto „în anul...”.