evaporație sf [At: ELEM. G. 101/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr évaporation, lat evaporatio] 1-3 Evaporare (1-3). 4 (Ccr) Vapori. 5 Eliminare sub formă de vapori a lichidului unui corp Si: emanație.

EVAPORAȚIE s.f. Evaporare. [< fr. évaporation].

EVAPORAȚIE s. f. evaporare. (< fr. évaporation)

evaporație s. f. (tehn.) Evaporare ◊ „Zilnic, specialiștii de la I.E.L.I.F. Brăila determină, la punctele de avertizare, stadiul evaporației apei din sol pentru a stabili programele de udări.” R.l. 18 VII 77 p. 3 (din fr. évaporation; DN3)

evaporațiune sf vz evaporație

evaporați(un)e f. prefacerea lichidelor în vapori: evaporațiunea apei produce nori.

*evaporațiúne f. (lat. e-vaporátio, -ónis). Prefacerea unuĭ lichid în abur. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

evaporație s. f., pl. evaporații

EVAPORAȚIE s. v. evaporare.