VAGONET, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet.

vagonet sn [At: ȘĂINEANU / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~e, (rar) ~eți sm / E: fr vagonet, wagonnet] 1 Vehicul (basculant) care circulă pe șine cu ecartament îngust, de obicei fără autopropulsie, folosit pentru transportul materialelor și al oamenilor în mine, la lucrările forestiere, pe șantiere etc. 2 Vehicul de funicular pentru transportul materialelor.

vagonet s.n. Vagon mic (basculant), care circulă pe o cale ferată cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale pe șantiere, în cariere, în mine, la lucrări forestiere și de terasament etc. ♦ Vehicul de funicular folosit la transportul materialelor. • pl. -e, m. -ți. /<fr. vagonnet, wagonnet.

VAGONET, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet.

VAGONET, vagonete, s. n. Vagon de dimensiuni mici care circulă pe șine cu ecartament îngust și cu care se transportă materiale și oameni la lucrări forestiere, la construcții, în mine etc. Fără vorbă, s-a apropiat de vagonet, l-a apucat de tampon și cu o singură mișcare a smuls roțile înfundate în noroi și le-a pus din nou pe șine. V. ROM. martie 1953, 97. Vorbesc pe peron înainte de zori, așteptînd să se urce pe vagonetile pe care le vor împinge pe linie. DUMITRIU, B. F. 78. Vagonete, care grele și automobile urcă și coboară veșnic pe rețeaua căilor de ieri create. GALACTION, O. I 314. ♦ Vagon mic, deschis, care circulă suspendat pe cablul funicularelor.

VAGONET s.n. Vagon mic care circulă pe o linie ferată îngustă, folosită mai ales la lucrări forestiere sau în fabrici, pe șantiere etc. [Var. vagonetă s.f. / < fr. wagonnet].

VAGONET s. n. vagon mic care circulă pe o cale ferată îngustă (la lucrări forestiere sau în fabrici, pe șantiere etc.). (< fr. wagonnet)

vagonet n. vagon mic întrebuințat în antreprize de lucrări.

*vagonét n., pl. e (fr. wagonnet). Vagon mic de cărat pămînt și altele la terasamente și al căruĭ coș se poate răsturna ca să se deșerte.

vagonetă sf vz vagonet

VAGONETĂ s.f. v. vagonet.

!vagonet s. m., pl. vagoneți

vagonet s. n., pl. vagonete

vagonet s. n., pl. vagonete

vagonet, pl. vagonete