VAGONET, vagonete, s. n. Vagon de dimensiuni mici care circulă pe șine cu ecartament îngust și cu care se transportă materiale și oameni la lucrări forestiere, la construcții, în mine etc. Fără vorbă, s-a apropiat de vagonet, l-a apucat de tampon și cu o singură mișcare a smuls roțile înfundate în noroi și le-a pus din nou pe șine. V. ROM. martie 1953, 97. Vorbesc pe peron înainte de zori, așteptînd să se urce pe vagonetile pe care le vor împinge pe linie. DUMITRIU, B. F. 78. Vagonete, care grele și automobile urcă și coboară veșnic pe rețeaua căilor de ieri create. GALACTION, O. I 314. ♦ Vagon mic, deschis, care circulă suspendat pe cablul funicularelor.