13 definiții pentru văzduh


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ.

VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vŭzduhŭ.

VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură pămîntul (v. atmosferă, aer); (prin restricție, Ia pl.) straturile înalte ale atmosferei (v. cer). Pe sus, prin văzduhul limpede, norii lunecau... goniți de vîntul proaspăt și răcoros de martie. DUMITRIU, N. 87. Un întuneric orb acoperea văzduhul și pămîntul. SADOVEANU, O. VI 11. Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5. Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ (Neobișnuit) Aerul pe care îl respiră cineva. În locuința-i îngustă și rece ca un sicriu, Unde suflarea se curmă, unde văzduhul lipsește. HASDEU, R. V. 60.

VĂZDÚH ~uri n. 1) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; cer. 2) Straturile înalte ale acestui înveliș. /<sl. vuzduhu

văzduh n. aer: ciocârlia cea voioasă ’n văzduh se legăna NEGR. [Slav. VŬZDUHŬ].

văzdúh n., pl. urĭ (bg. văzduh, d. vsl. vŭzduhŭ, aer, vŭzdyhŭ, duhoare. V. duh). Rar. Azĭ pop. Aer: păsările văzduhuluĭ. Vămile văzduhuluĭ, V. vamă.

àer n. 1. fluid gazos și transparent care formează atmosfera: să respir un aer mai liber, mai curat GR. AL. 2. aerul feței, fizionomie, înfățișare: smeritul cotoiu cu un aer de sfânt GR. AL.; 3. (galicism) arie, melodie: ca robul ce cântă amar în robie un aer duios BOL. [Lat. AËR: vorba adevărat populară e văzduh; sensul 3 după fr. air].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văzdúh s. n., pl. văzdúhuri

văzdúh s. n., pl. văzdúhuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂZDÚH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)

VĂZDUH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

văzdúh (-huri), s. n. – Atmosferă, aer. Sl. (bg.) vŭzduchŭ (Tiktin; Conev 36).

Intrare: văzduh
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văzduh
  • văzduhul
  • văzduhu‑
plural
  • văzduhuri
  • văzduhurile
genitiv-dativ singular
  • văzduh
  • văzduhului
plural
  • văzduhuri
  • văzduhurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văzduh

  • 1. înveliș gazos care înconjoară Pământul; straturile (mai) înalte ale atmosferei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: aer (fiz.) atmosferă cer (boltă) 5 exemple
    exemple
    • Pe sus, prin văzduhul limpede, norii lunecau... goniți de vîntul proaspăt și răcoros de martie. DUMITRIU, N. 87.
      surse: DLRLC
    • Un întuneric orb acoperea văzduhul și pămîntul. SADOVEANU, O. VI 11.
      surse: DLRLC
    • Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5.
      surse: DLRLC
    • Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Aerul pe care îl respiră cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În locuința-i îngustă și rece ca un sicriu, Unde suflarea se curmă, unde văzduhul lipsește. HASDEU, R. V. 60.
        surse: DLRLC

etimologie: