17 definiții pentru văratic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.

văratic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ~tec a, sn / Pl: ~ici, ~ice / E: vară + -atic; 14-18 cf și văra] 1 a Care ține de vară (1) Si: estival (3), (îvr) văros2 (1). 2 a Caracteristic verii (1) Si: estival (1), (îvr) văros2 (2). 3 a Care se manifestă vara (1) Si: estival, (îvr) văros2 (3). 4 a (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este adecvat verii (1). 5 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Comunicativ (1). 6 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Prietenos. 7 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Vioi (4). 8 a (Îe; îf văratec) A fi ~tec de gură A fi vorbăreț. 9 a (D. plante) Care ajunge la maturitate în timpul verii (1). 10 a (D. plante) Care face fructe timpurii. 11 a (D. unele varietăți de fructe) Care se coace vara (1) (de timpuriu) Si: (reg) oarzăn, orzaștin, orzatic, pârgav, pârgaviț, timpuriu. 12 a (Reg; d. vaci) Care fată înainte de termen. 13 a (Trs; Olt; d. locuri) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare de timpuriu Si: (reg) văros2 (4), (pbl) vărat2 (1). 14 sn Vărat1 (1). 15 sn (Spc) Loc favorabil pășunatului, mai ales la munte, pe care sunt ținute animalele erbivore, mai ales oile, de primăvara până toamna. 16 sn Vărat1 (2). 17 sn (D. păsările migratoare) Petrecere a verii, într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 18 sn Loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc., în care își petrec vara păsările migratoare și peștii migratori.

VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.

VĂRÁTIC1 s. n. 1. Ședere a animalelor, în timpul verii, într-un loc prielnic; locul ales pentru aceasta. Era vremea întoarcerii la văratic. SADOVEANU, A. L. 134. (Cu pronunțare regională) În Tașaul... intră la varatic, în apă scăzută, chefalii. SADOVEANU, O. L. 8. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul, vitelor în timpul verii.

VĂRATIC2 ~uri n. 1) Loc unde pasc vitele în timpul verii. 2) înv. Impozit pentru păscutul vitelor. /vară + suf. ~atic

văratic a. de vară: umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor.

vărátic (est) și -ec (vest), adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.

văratec, ~ă a, sn vz văratic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice

vărátic s. n., pl. vărátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂRÁTIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ul oilor.)

*VĂRATIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ oilor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. ♦ (top.) Văratec, mlaștină situată în Munții Lăpușului, la 1.300 m alt., în apropierea Vf. Văratec (Timur, 2007: 33); Văratec, vf. (1.357 m) în Munții Lăpușului. – Cf. văratic (< vară + suf. -atic) (Scriban, DEX, MDA).

vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. Văratec, vârf (1358 m.) în M-ții Lăpușului. – Din vară + -tec.

Intrare: văratic (s.n.)
văratic2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văratic
  • văraticul
  • văraticu‑
plural
  • văratice
  • văraticele
genitiv-dativ singular
  • văratic
  • văraticului
plural
  • văratice
  • văraticelor
vocativ singular
plural
văratic3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văratic
  • văraticul
  • văraticu‑
plural
  • văraticuri
  • văraticurile
genitiv-dativ singular
  • văratic
  • văraticului
plural
  • văraticuri
  • văraticurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văratic (s.n.)

  • 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Era vremea întoarcerii la văratic. SADOVEANU, A. L. 134.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională În Tașaul... intră la varatic, în apă scăzută, chefalii. SADOVEANU, O. L. 8.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vărat (s.n.)

etimologie:

  • Vară + sufix -atic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX