16 definiții pentru văgăună găvădună găvăună


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.

VĂGĂÚNĂ, văgăuni, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte. ♦ Fig. Încăpere strâmtă și întunecoasă. 2. Scorbură. 3. (Rar) Orbita ochiului. [Pl. și: văgăune] – Et. nec.

VĂGĂÚNĂ, văgăuni și (rar) văgăune, s. f. 1. Loc înfundat între dealuri și mîncat de ape. V. rîpă. Satele zăceau în văgăuni și sub poale de pădure ca-ntr-un văl fumuriu de moarte. SADOVEANU, O. VII 77. Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. CARAGIALE, O. I 285. O văgăună sau mîncătură de pămînt, în fundul căria se afla cătunul. ODOBESCU, S. III 581. 2. Scobitură adîncă, strîmtă și întunecoasă într-un munte. V. peșteră. Zi și noapte mă frămînt, Alergînd încoa și-ncolo, fie soare, fie lună, Fericit să-mi fac culcușul în vreo rece văgăună. EFTIMIU, Î. 42. Trăia un pustnic într-o văgăună de munte. ISPIRESCU, L. 135. Iacă intrăm într-o văgăună ce, pe ce merge, se strîmtează. NEGRUZZI. S. I 195. ◊ Fig. În spatele lor era vîntul sălbatic, venit din beznă, din văgăuna neagră a cerului de la nord-vest. DUMITRIU, P. F. 20. În urmă, spre casa pădurarului, poteca e o văgăună de întuneric. SADOVEANU, O. VII 333. ♦ Vizuină. 3. Scorbură. Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți la lună Ies, aleargă pe aluni. ALECSANDRI, P. III 359. 4. (Rar) Cavitatea în care este așezat globul ochiului; orbită. Ochii scoși afară din văgăunele lor. DELAVRANCEA S. 154. Ochii lui sîngerați ardeau în văgăune. VLAHUȚĂ, N. 44.

VĂGĂÚNĂ ~i f. 1) Loc situat între dealuri sau munți apropiați; vale adâncă. 2) Peșteră nu prea adâncă într-un munte. 3) Spațiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit; scorbură. [G.-D. văgăunii] /Orig. nec.

văgăună f. loc înfundat între două dealuri pe unde se scurg apele. [Origină necunoscută].

văgăúnă și (rar) găvăúnă f., pl. ĭ (ung. vágány, văgăună. V. și văgaș). Vale, adîncătură: m’am rătăcit pin văgăunile munților. Fig. Iron. Căsuță mizeră într’o mahala înfundată: locuind pin cine știe ce văgăună. V. beŭcă.

găvădu sf vz văgăună

găvău sf vz văgăună


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni

văgăúnă s. f., g.-d. art. văgăúnii; pl. văgăúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂGĂÚNĂ s. v. râpă.

VĂGĂÚNĂ s. v. orbită.

VĂGĂU s. (GEOGR.) ponor, rîpă, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)

Intrare: văgăună
văgăună1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văgău
  • văgăuna
plural
  • văgăuni
  • văgăunile
genitiv-dativ singular
  • văgăuni
  • văgăunii
plural
  • văgăuni
  • văgăunilor
vocativ singular
plural
găvădună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găvăună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văgăună2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văgău
  • văgăuna
plural
  • văgăune
  • văgăunele
genitiv-dativ singular
  • văgăune
  • văgăunei
plural
  • văgăune
  • văgăunelor
vocativ singular
plural

văgăună găvădună găvăună

  • 1. Loc înfundat între dealuri sau între munți; scobitură adâncă într-un munte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 8 exemple
    exemple
    • Satele zăceau în văgăuni și sub poale de pădure ca-ntr-un văl fumuriu de moarte. SADOVEANU, O. VII 77.
      surse: DLRLC
    • Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. CARAGIALE, O. I 285.
      surse: DLRLC
    • O văgăună sau mîncătură de pămînt, în fundul căria se afla cătunul. ODOBESCU, S. III 581.
      surse: DLRLC
    • Zi și noapte mă frămînt, Alergînd încoa și-ncolo, fie soare, fie lună, Fericit să-mi fac culcușul în vreo rece văgăună. EFTIMIU, Î. 42.
      surse: DLRLC
    • Trăia un pustnic într-o văgăună de munte. ISPIRESCU, L. 135.
      surse: DLRLC
    • Iacă intrăm într-o văgăună ce, pe ce merge, se strîmtează. NEGRUZZI. S. I 195.
      surse: DLRLC
    • figurat În spatele lor era vîntul sălbatic, venit din beznă, din văgăuna neagră a cerului de la nord-vest. DUMITRIU, P. F. 20.
      surse: DLRLC
    • figurat În urmă, spre casa pădurarului, poteca e o văgăună de întuneric. SADOVEANU, O. VII 333.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Încăpere strâmtă și întunecoasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DLRLC
  • 2. Spațiu gol în tulpina unui copac, format în miezul lemnos putrezit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: scorbură un exemplu
    exemple
    • Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți la lună Ies, aleargă pe aluni. ALECSANDRI, P. III 359.
      surse: DLRLC
  • 3. rar Orbita ochiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orbită 2 exemple
    exemple
    • Ochii scoși afară din văgăunele lor. DELAVRANCEA S. 154.
      surse: DLRLC
    • Ochii lui sîngerați ardeau în văgăune. VLAHUȚĂ, N. 44.
      surse: DLRLC

etimologie: