văgăună s.f. I 1 Loc înfundat între munți sau între dealuri, pe unde curg pîraiele și torentele; vale îngustă și adîncă. O adiere vine din văgăunile munților (SADOV.). 2 Peșteră, adîncitură, scobitură adîncă într-un munte (folosită ca adăpost). Un adăpost în dosul vreunei stînci sau în fundul vreunei văgăuni (HOG.). ♦ Fig. Încăpere strîmtă și întunecoasă. 3 Gaură, scorbură în pămînt sau în trunchiul unui copac (folosită de unele animale sălbatice ca adăpost). 4 (mai ales la pl.) Groapă făcută de roțile unor vehicule, de ape etc. pe suprafața unui drum. II Analog. 1 Orbita ochiului. 2 (înv.) Vagin. • pl. -i, -e. și (reg.) găvăună, găvădună s.f. /cf. găvan, magh. vágány.