20 de definiții pentru vârstnic vrâstnic vrâsnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VẤRSTNIC, -Ă, vârstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic.

vârstnic, ~ă a [At: N. COSTIN, L. 63 / V: (îrg) ~sn~, vrâs~, vrâsn~, (reg) vrâzn~, (îvr) ~snec / Pl: ~ici, ~e / E: bg връстник cf vârstă1] 1 (Îrg; d. oameni) De aceeași vârstă (cu ...). 2 (Înv; d. oameni) Care, prin numărul anilor împliniți, poate fi considerat apt pentru ceva. 3 (Înv; spc; d. oameni) Major. 4 (D. ființe; mai ales d. oameni) Matur1. 5 (Spc; d. oameni) Bătrân (8). 6 (La comparativ) Care a împlinit un număr mai mare de ani (decât ...). 7 (La comparativ) Care aparține unei generații trecute de anii tinereții.

VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (Înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic.

VÂRSTNIC ~că (~ci, ~ce) Care are vârstă înaintată; în vârstă. [Sil. vârstnic] /vârstă + suf. ~nic

vârstnic a. și m. adult, major. [Mold. vrăstnic = slav. (SŬ)VRŬSTĬNIKŬ, de aceeiș vârstă ].

VRẤSTNIC, -Ă, adj. v. vârstnic.

VRẤSTNIC, -Ă, adj. v. vârstnic.

vrâsnic, ~ă a vz vârstnic

vrâstnic, ~ă a vz vârstnic

VÎ́RSTNIC, -Ă, vîrstnici, -e, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, în vîrstă (v. matur); (la gradul comparativ) mai în vîrstă decît... Era un om foarte înalt, vîrstnic. GALAN, Z. R. 29. Nenea Ghiță morarul nu avea mulți ani peste treizeci, dar părea mult mai vîrstnic. SADOVEANU, M. C. 13. I se dădură... și doi cai mai vîrstnici. CAMIL PETRESCU, O. II 144. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere. C. PETRESCU, C. V. 11. 2. (Învechit și popular) De aceeași vîrstă (cu altcineva). (Substantivat) Cum oi bea și oi mînca Cînd văd pe vîrstnicii mei Au copii de ți-e drag de ei. BIBICESCU, P. P. 303. (În forma vrîsnic) Au întrebat Themistocles vrîsnicii lui. ȚICHINDEAL, F. 245. – Variantă: (regional) vrîsnic, -ă adj.

VRÎ́SNIC, -Ă adj. v. vîrstnic.

VRẤSNIC, -Ă adj. v. vârstnic.

vî́rstnic și vî́rsnic, -ă adj. (vsl. vrŭstĭnŭ și sŭ-vrŭstĭnikŭ, de aceĭașĭ etate, bg. vrŭstnik, sîrb. vrsnik). Adult, major, ajuns la vîrsta legală (21 de anĭ). – În est vrîstnic și vrîsnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vấrstnic (vârst-nic) adj. m., pl. vấrstnici; f. vấrstnică, pl. vấrstnice

vârstnic adj. m. (sil. mf. vârst-), pl. vârstnici; f. sg. vârstnică, pl. vârstnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRSTNIC adj. bătrân, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.)

VÂRSTNIC adj. v. bătrân, major.

VÎRSTNIC adj. bătrîn, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.)

Intrare: vârstnic
vârstnic adjectiv
  • silabație: vârst-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstnic
  • vârstnicul
  • vârstnicu‑
  • vârstnică
  • vârstnica
plural
  • vârstnici
  • vârstnicii
  • vârstnice
  • vârstnicele
genitiv-dativ singular
  • vârstnic
  • vârstnicului
  • vârstnice
  • vârstnicei
plural
  • vârstnici
  • vârstnicilor
  • vârstnice
  • vârstnicelor
vocativ singular
plural
vrâstnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâstnic
  • vrâstnicul
  • vrâstnicu‑
  • vrâstnică
  • vrâstnica
plural
  • vrâstnici
  • vrâstnicii
  • vrâstnice
  • vrâstnicele
genitiv-dativ singular
  • vrâstnic
  • vrâstnicului
  • vrâstnice
  • vrâstnicei
plural
  • vrâstnici
  • vrâstnicilor
  • vrâstnice
  • vrâstnicelor
vocativ singular
plural
vrâsnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâsnic
  • vrâsnicul
  • vrâsnicu‑
  • vrâsnică
  • vrâsnica
plural
  • vrâsnici
  • vrâsnicii
  • vrâsnice
  • vrâsnicele
genitiv-dativ singular
  • vrâsnic
  • vrâsnicului
  • vrâsnice
  • vrâsnicei
plural
  • vrâsnici
  • vrâsnicilor
  • vrâsnice
  • vrâsnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vârstnic vrâstnic vrâsnic

  • 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bătrân (adj.) vechi antonime: tânăr (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Era un om foarte înalt, vîrstnic. GALAN, Z. R. 29.
      surse: DLRLC
    • Nenea Ghiță morarul nu avea mulți ani peste treizeci, dar părea mult mai vîrstnic. SADOVEANU, M. C. 13.
      surse: DLRLC
    • I se dădură... și doi cai mai vîrstnici. CAMIL PETRESCU, O. II 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mai vârstnic decât... = mai în vârstă decât...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere. C. PETRESCU, C. V. 11.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit adesea substantivat De aceeași vârstă (cu altcineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cum oi bea și oi mînca Cînd văd pe vîrstnicii mei Au copii de ți-e drag de ei. BIBICESCU, P. P. 303.
      surse: DLRLC
    • Au întrebat Themistocles vrîsnicii lui. ȚICHINDEAL, F. 245.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vârstă + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX