vîrstnic, -ă adj. 1 Care este de vîrstă înaintată; matur, bătrîn. În fața ta nu mai sta decît o femeie vîrstnicî, cuviincioasă, tristă (PAPAD.). ◊ (subst.) Vîrstnicii și femeile... nu se lăsară mai prejos (VOIC.). ♦ (la compar.) Care a împlinit un număr mai mare de ani (decît...); care aparține unei generații trecute de anii tinereții. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere (CE. PETR.). 2 (înv., reg.) De aceeași vîrstă (cu...). 3 (înv.; despre oameni) Care, prin numărul anilor împliniți, poate fi considerat apt pentru ceva; spec. major. Mi-era rușine ca, îndată ce ajunsesem vîrstnic, să-i cer socoteala, ca și cum m-aș fi îndoit de cinstea lui (DELAVR.). • pl. -ci, -ce. și (înv., reg.) vrîstnic, -ă adj. /vîrstă¹ + -nic.