12 definiții pentru minciunea / minciunică minciunică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.

minciunea sf [At: ȘEZ. I, 281 / Pl: ~de / E: minciunică css] 1-2 (Mpl; șhp) Minciunică (1-2). 3 (Mpl) Prăjitură făcută dintr-o fâșie îngustă de aluat prăjită în grăsime și pudrată cu zahăr. Si: minciună (18), minciunică (3), (rar) minciuniță (3) Vz uscățele.

MINCIUNEÁ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).

MINCIUNEÁ ~éle f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit și prăjit în multă grăsime; uscățică. /minciună + suf. ~ea

mincĭuneá și -nícă f., pl. ele (dim. d. mincĭună). Est. Un fel de prăjitură de casă numită în vest uscățea.

MINCIUNICĂ, minciunele, s. f. (Mai ales la pl.) Minciună (II).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle, art. minciunélele

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle

minciunícă v. minciuneá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINCIUNEÁ s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)

MINCIUNEA s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

MINCIUNÍCĂ s. v. minciună.

Intrare: minciunea / minciunică
minciunea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciunea
  • minciuneaua
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural
minciunică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciuni
  • minciunica
plural
  • minciunele
  • minciunelele
genitiv-dativ singular
  • minciunele
  • minciunelei
plural
  • minciunele
  • minciunelelor
vocativ singular
plural

minciunea / minciunică minciunică

etimologie:

  • Minciună + sufix -ea, -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09