11 definiții pentru uscătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură.

USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură.

uscătu sf [At: (a. 1794) IORGA, S. D. VIII, 29 / Pl: ~ri / E: usca + --ătură] 1 (Îrg) Uscăciune (1). 2 (Mun) Pământ foarte uscat. 3 (Mun) Secetă. 4 Stare a ceea ce s-a uscat în vechime. 5 Creangă subțire și uscată sau (rar) copac uscat Si: (îvr) uscare (3), uscăciune (8). 6 (Mpl) Crenguță uscată, desprinsă de pe copac, cu care se aprinde sau se întreține focul Si: gătej (1), vreasc (10), (reg) raburi, surcele, (îvr) uscățele (2), uscăciune (9). 7 (Lpl) Epitet pentru oameni netrebnici. 8 (Reg) Loc într-o pădure pe unde au ars copacii. 9 (Mpl) Aliment care se poate mânca rece (și fără pregătire specială). 10 (Mpl) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor Si: uscățea (3). 11 (Reg) Came macră. 12 (Reg) Epitet dat unei ființe slabe, urâte și rele. 13 (Reg; lpl; dep) Picioare lungi și subțiri. 14 (Reg) Tuberculoză. 15 (Reg) Zâmbre.

USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Creangă subțire și uscată (desprinsă de copac). V. vreasc, gătej. Iarna se lungea și uscăturile puține în pădurea boierească. REBREANU, R. I 233. Fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi. CREANGĂ, P. 287. O fată... se duse în pădure după uscături. ȘEZ. I 243. Nu e pădure fără uscături (= orice colectivitate are și unele elemente rele în sînul ei). ♦ Fig. (La pl.) Oameni de nimic, ticăloși. Erau și uscături care, ca să se pună bine cu Baciu, îi spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS, Z. III 284. 2. (La pl.) Mîncări uscate, care se mănîncă neîncălzite (și fără o preparare specială). Îmi puse dinainte niște uscături, un pui fript, ochiuri și o gărăfioară cu vin. GANE, N. II 159. Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă. CREANGĂ, A. 95. Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post. PANN, P. V. II 115. ♦ Uscățele. 3. Fig. Epitet dat unei femei slabe și rele. Așa ți se cade, uscătură netrebnică, care știi numai să plîngi și nu știi că plînsul e mai amar pentru cine a rîs toată viața! GANE, N. III 175.

USCĂTÚRĂ ~i f. 1) Creangă uscată; vreasc. A strânge ~i. 2) la pl. Fructe uscate. 3) mai ales la pl. rar Mâncare uscată care se consumă rece. /a (se) usca + suf. ~ătură

uscătură f. 1. arbust uscat: nu e pădure fără uscătură; 2. pl. surcele de aprins focul; 3. pl. mezeluri la masă (șuncă, cașcaval).

uscătúră f., pl. ĭ. Lucru uscat (lemn, pîne): mĭ-am rupt dințiĭ în uscătura asta de pîne. Iron. Om uscățiv și urît: ce uscătură! Pl. Mezelurĭ, mîncărĭ fără zeamă și care se pot mînca și fără farfurie (măsline, brînză, sardele ș. a.). Prov. Pădure fără uscăturĭ (lemne uscate) nu e, societate care să n’áĭbă și vre-un membru păcătos nu e. Olt. Uscățea. V. sorbitură, udătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscătúră s. f., g.-d. art. uscătúrii; pl. uscătúri

uscătúră s. f., pl. uscătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCĂTÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. vreasc. 2. (înv.) secătură. (Curăță copacul de ~i.)

USCĂTU s. 1. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, vreasc, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~.) 2. (înv.) secătură. (Curăță copacul de ~i.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

uscătură, uscături s. f. (șc.) elev sau student submediocru / slab.

Intrare: uscătură
uscătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscătu
  • uscătura
plural
  • uscături
  • uscăturile
genitiv-dativ singular
  • uscături
  • uscăturii
plural
  • uscături
  • uscăturilor
vocativ singular
plural

uscătură

  • 1. Creangă subțire și uscată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: uscăturea, -ică 3 exemple
    exemple
    • Iarna se lungea și uscăturile puține în pădurea boierească. REBREANU, R. I 233.
      surse: DLRLC
    • Fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi. CREANGĂ, P. 287.
      surse: DLRLC
    • O fată... se duse în pădure după uscături. ȘEZ. I 243.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nu e pădure fără uscături = orice colectivitate are și unele elemente rele în sânul ei.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (la) plural Oameni de nimic, ticăloși.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Erau și uscături care, ca să se pună bine cu Baciu, îi spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS, Z. III 284.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. mai ales la plural Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Îmi puse dinainte niște uscături, un pui fript, ochiuri și o gărăfioară cu vin. GANE, N. II 159.
      surse: DLRLC
    • Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă. CREANGĂ, A. 95.
      surse: DLRLC
    • Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post. PANN, P. V. II 115.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Epitet dat unei femei slabe și rele.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Așa ți se cade, uscătură netrebnică, care știi numai să plîngi și nu știi că plînsul e mai amar pentru cine a rîs toată viața! GANE, N. III 175.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Usca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09